Una dintre cele mai interesante piese ceramice este o instalaţie compusă dintr-o oală de mari dimensiuni, căreia îi era ataşată, la partea inferioară, făcând corp comun cu aceasta, o cameră de ardere (Pl. III/a). Acest tip de instalaţie a fost denumit în literatura de specialitate „vatră portabilă” sau „vas-cuptor”, desemnat deseori şi prin termenul grecesc pyraunos^[1]. Piesei descoperite în C 31 îi lipseşte camera de ardere, care era lipită de corpul vasului la circa 2/3 din înălţimea acestuia, locul conexiunii fiind marcat şi de un brâu alveolat. De asemenea, se observă şi urmele a două toarte dispuse simetric, utilizate pentru transportul instalaţiei, precum şi urmele unor găuri mari care facilitau tirajul aerului prin camera de ardere. Interesant este faptul că după confecţionarea oalei, pe fundul acesteia a fost aplicat, în mod neuniform, un adaos de lut. Putem presupune că această aplicaţie ulterioară confecţionării recipientului este o încercare de a întări fundul vasului pentru a rezista la temperaturile ridicate din interiorul camerei de ardere.

^[1] Romsauer 2003, p. 15. Cu privire la terminologie, vezi şi Fischl, Kiss, Kulcsár 2001, p. 125 sqq., n. 1; Romsauer 2003, p. 15 sqq. Termenii care desemnează această instalaţie, respectiv vatră portabilă sau vas-cuptor, sunt neinspiraţi, în opinia noastră, deoarece nu ilustrează nici caracteristicile constructive, nici pe cele funcţionale ale instalaţiei respective. Mai potrivită ni se pare denumirea de cazan, pentru care a optat şi P. Patay (cf. Fischl, Kiss, Kulcsár 2001, p. 125, n. 1), termen care desemnează un recipient destinat încălzirii şi fierberii lichidelor.

Piesa face parte din categoria ceramicii semifine, suprafaţa sa fiind atent netezită. Culoarea este cărămizie, cu numeroase pete închise, rezultate în urma arderilor secundare. Instalaţia constă dintr-un vas de mari dimensiuni şi formă tronconică, cu două toarte în bandă dispuse vertical, buza răsfrântă şi decorată cu alveole. La circa 2/3 din înălţimea vasului, sub toarte, este ataşată o cameră de ardere, punctul de contact dintre cele două părţi fiind marcat cu un brâu alveolat. Camera de ardere are o deschidere mai largă în faţă, destinată alimentării focului şi una mai redusă în partea opusă. Sub zona de conexiune cu vasul au fost practicate şase găuri mari, circulare, menite să asigure, asemenea deschiderii posterioare, tirajul necesar combustiei. Marginile acestor deschideri sunt marcate prin îngroşare la exterior.

https://www.anuarulsargetia.ro/descoperiri-cu-caracter-cultic-apartinand-bronzului-tarziu-din-asezarea-de-la-soimus-teleghi-jud-hunedoara

Articol revista Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.) VI/2015

DESCOPERIRI CU CARACTER CULTIC APARŢINÂND BRONZULUI TÂRZIU DIN AŞEZAREA DE LA ŞOIMUŞ – TELEGHI (JUD. HUNEDOARA),  Autori: NICOLAE CĂTĂLIN RIŞCUŢA (Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva), ANTONIU TUDOR MARC (Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva); Cuvinte cheie: şamanism, divinaţie, substanţe psihotrope, pyraunoi, epoca bronzului; Keywords: shamanism, divination, psychotropic substances, pyraunoi, Bronze Age