Cetatea dacică de la Bănița

Obiectivul se numără printre monumentele înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Puțini știu că pe vârful piscului semeț pe lângă care șerpuiește drumul național DN 66, înainte de Petroșani, se găsesc ruinele unei cetăți dacice, iar și mai puțini sunt cei care s-au încumetat să ajungă până sus. Valea este dominată de Dealul Bolii sau „Piatra Cetății”, iar poate că la niciuna dintre fortificațiile din zona capitalei Regatului Dac textul lui Florus, care îi amintește pe dacii „agățați de munți”, nu se potrivește atât de bine ca aici. Poziția strategică deosebită pe care o oferă dealul pentru controlul accesului între Depresiunea Petroșani și Țara Hațegului a determinat utilizarea sa de către daci, iar mai târziu și în Evul Mediu.

Obiectivul este unul dintre cele mai puțin cercetate arheologic. Singurele săpături au fost efectuate în cadrul a două campanii, între anii 1960–1961, de către Octavian Floca, pe atunci director al Muzeului din Deva. Acestor investigații le datorăm cea mai mare parte a cunoștințelor pe care le avem astăzi despre cetate. Din acest motiv, monumentul rămâne unul dintre cele mai misterioase situri înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Versantul nordic este singurul accesibil, însă doar pe jos sau, eventual, călare. De aceea ne putem imagina dificultățile întâmpinate în timpul lucrărilor de construcție, când toate materialele au fost transportate numai cu ajutorul animalelor de povară sau chiar în spinare. În același mod trebuie să ne imaginăm și aprovizionarea acestui adevărat „cuib de vulturi”.

Tot pe versantul nordic au fost construite elementele de fortificare, dispuse în trepte din blocuri de calcar, realizate în tehnica specifică fortificațiilor din capitala Regatului Dac. Intrarea în cetate se găsea în partea de nord-est a zidului și era prevăzută cu o poartă monumentală, la care se ajungea urcând mai multe trepte din calcar, mărginită de o balustradă din andezit.