Volumul „Oameni, locuri, amintiri” prezentat mediului universitar, la Timișoara

„Volumul de studii de etno-arheologie pe care l-am dedicat profesorului Mircea Lac a avut succes peste așteptările mele la Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva”, menționează autorul lucrării „Oameni, locuri, amintiri”, domnul dr. Iosif Vasile Ferencz – cercetător consacrat, arheolog expert și expert în bunuri de patrimoniu, atestat de Ministerul Culturii.

Săptămâna viitoare, în data de 10 martie 2026, începând cu ora 18.00, volumul va fi prezentat mediului universitar, la Timișoara în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran”.

Sunt reunite studii de etno-arheologie ce reprezintă un demers științific valoros și, în primul rând, un omagiu adus unei vieți dedicate cercetării și formării generațiilor de specialiști: profesorul Mircea Lac, Tezaur Uman Viu – o personalitate definitorie pentru patrimoniul cultural hunedorean, cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani.

Volumul propune o reflecție profundă asupra relației dintre comunitate și trecut, dintre cercetare și memorie vie, consolidând legătura dintre patrimoniu, identitate și responsabilitate culturală, adresându-se publicului larg, specialiștilor din domeniul patrimoniului, cercetătorilor, studenților și tuturor celor interesați de istorie, memorie și identitate culturală.

„Semnalez apariția unei cărți extraordinare scrisă de Iosif Vasile Ferencz, personalitate culturală cu preocupări diverse, arheolog, profesor asociat la Universitatea de Vest din Timișoara, muzeograf, care a decis să dezvăluie scânteia care a declanșat dragostea față de elementele de cultură cercetate în activitatea sa științifică.

Lucrarea Oameni, locuri, amintiri : secvențe adunate dintr-o lume care piere, subintitulată Studii de etno-arheologie și dedicată în același segment în onoarea profesorului Mircea Lac, cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani, oferă cititorului o lectură captivantă, dezvăluind, în argument, mecanismul care a declanșat formarea științifică a autorului și contribuția profesorului Mircea Lac la formarea personalității lui Iosif Vasile Ferencz, dar și asupra unor generații întregi de elevi. Comorile ascunse în spatele ușilor deschise de profesorul Lac și rigoarea abordării științifice inoculate copiilor de la o vârstă fragedă de mentorul lor se dezvăluie încet și sfârșesc prin a străluci în temele abordate de capitolele acestei cărți.

Oameni, locuri, amintiri: secvențe adunate dintr-o lume care piere, Studii de etno-arheologie în onoarea profesorului Mircea Lac, cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani, a apărut la Editura Universității de Vest din Timișoara în anul 2025 și este prefațat de Maria Micle, Conferențiar universitar doctor la Universitatea de Vest din Timișoara, are 146 de pagini, structurate în șapte capitole, fiecare dintre acestea reprezentând un studiu de sine stătător. Fibra care unește lucrarea este universul mirific al Munților metaliferi și al culturilor etnografice ale Hunedoarei.

Un prim element tematic al volumului este prezent în capitolul inaugural, intitulat Itinerare în peisajul cultural al platformei Luncanilor. Despre construcțiile cu plan poligonal și rotund. Studiile dedicate construcțiilor cu plan poligonal sau circular din zona Platformei Luncanilor evidențiază persistența unor tipologii arhitecturale care pot avea rădăcini foarte vechi. Autorul susține că aceste structuri, documentate până în prezent, pot oferi indicii pentru interpretarea unor vestigii arheologice similare.

Acest capitol ne introduce în metodologia de cercetare a lui Iosif Vasile Ferencz, utilizarea metodei etno-arheologice. Această metodă presupune analizarea practicilor culturale contemporane pentru a formula ipoteze privind modul de utilizare a unor vestigii arheologice sau privind organizarea societăților din trecut.

În cazul lucrării lui Ferencz, metoda etno-arheologică este aplicată prin compararea tradițiilor și practicilor culturale din comunitățile rurale cu datele oferite de cercetările arheologice, tehnologia construcțiilor tradiționale este utilizată pentru a interpreta structuri arhitecturale similare descoperite în siturile arheologice.

Metodologia utilizată de autor constă într-o combinație de surse și metode: cercetare de teren, analiză etnografică, interpretare arheologică și studiu al tradițiilor orale, în esență o abordare interdisciplinară pentru înțelegerea legăturilor dintre trecut și prezent.

Al doilea capitol, deosebit de important pentru înțelegere universului lucrării, este dedicat meșteșugurile tradiționale și economia rurală dedicat meșteșugurilor tradiționale. Studiul dedicat vărăritului analizează procesul de producere a varului în satul Ardeu și rolul acestei activități în economia locală. Sunt descrise în detaliu etapele tehnologice ale producției de var, de la extragerea materiei prime până la arderea pietrei de var în cuptoare speciale.

Studiul evidențiază modul în care cunoștințele tehnice erau transmise între generații și cum activitatea era organizată la nivel comunitar, vărăritul constituind o importantă sursă de venit pentru locuitori.

Schimbările brutale suferite de comunitățile locale în urma industrializării intensive din secolul al XX-lea au dus la dispariția acestui meșteșug, importanța studiului fiind și una documentară.

Morăritul și cultura cerealelor ocupă spațiul capitolului următor. Prin analiza acestor practici tradiționale, autorul încearcă să identifice analogii cu descoperirile arheologice privind procesarea cerealelor în perioadele antice. Această abordare demonstrează modul în care etnografia poate contribui la interpretarea unor activități economice din trecut.

În centrul universului rural se află grâul. El reprezintă punctul de întâlnire dintre om și pământ, dintre muncă și binecuvântare, fapt relevat de capitolul al patrulea al cărții.

Pâinea, rezultatul final al ciclului agrar, este mai mult decât un aliment. Ea reprezintă transformarea materiei vegetale într-o formă culturală și spirituală. Procesul prin care grâul devine pâine reproduce simbolic o transformare cosmică: moartea seminței în pământ și renașterea ei sub forma recoltei.

De aceea, pâinea ocupă un loc central în ritualurile comunității. Ea apare în sărbători, în ceremonii familiale și în gesturile de ospitalitate.

În lumea tradițională, a rupe pâinea împreună cu ceilalți nu este doar un act alimentar, reprezintă încheierea unui acord, o confirmare a solidarității comunitare și a participării la aceeași ordine cosmică.

Cositul, această intervenție antropică de modelare a peisajului cultural constituie tema următorului capitol. Cositul fânului era esențial pentru asigurarea hranei animalelor în timpul iernii și implica participarea mai multor membri ai gospodăriei sau chiar a întregii comunități.

Tehnicile de cosit, instrumentele utilizate și modul în care această activitate era organizată în cadrul gospodăriilor rurale. Cositul avea și o dimensiune socială importantă, deoarece reprezenta un moment de cooperare și solidaritate între membrii comunității.

Modernizarea agriculturii și introducerea utilajelor mecanizate au modificat radical aceste practici contribuind la dispariția unor forme tradiționale de organizare a muncii.

Microuniversul mitologic la Ardeu, cu uriașii și comorile lor, este un capitol care ridică interesul cititorului, împiedicându-l să abandoneze lectura, pe măsură ce lucrarea se apropie de sfârșit!

Satul este mai mult decât o entitate socială sau economică. Este o structură cosmologică. Drumurile, casele, câmpurile și biserica nu sunt dispuse întâmplător; ele formează o geometrie implicită prin care comunitatea își organizează existența în raport cu ordinea universală.

În apropierea multor sate din zona tratată există ruine vechi: fortificații, ziduri sau terase antice. Pentru arheolog, ele reprezintă vestigii ale unor civilizații dispărute. Pentru comunitățile locale, acestea sunt locații misterioase.

Legendele despre uriași sau despre comori ascunse reprezintă modul în care memoria colectivă încearcă să interpreteze aceste vestigii. În imaginarul popular, construcțiile vechi nu pot aparține oamenilor obișnuiți; ele trebuie să fi fost ridicate de ființe primordiale.

Aceste mituri nu sunt simple povești. Ele constituie o formă spontană de arheologie simbolică. Comunitatea încearcă să integreze trecutul în propria sa viziune asupra lumii.

Prin aceste narațiuni, ruinele devin puncte de legătură între prezent și o epocă mitică.

Motivul uriașilor este unul dintre cele mai vechi și răspândite elemente ale mitologiei și folclorului european. În numeroase tradiții populare, uriașii apar ca ființe supranaturale de dimensiuni enorme, asociate cu începuturile lumii, cu formarea reliefului sau cu civilizații dispărute. În spațiul românesc, mai ales în Banat și Hunedoara, aceste credințe sunt păstrate în legende locale, toponime și povestiri transmise oral.

Motivul uriașilor este un element fascinant al culturii populare, aprofundând legătura dintre comunități și natura. În Banat, Hunedoara și în întreaga Europă, aceste figuri mitologice continuă să fascineze și să inspire, subliniind complexitatea credințelor și valorilor culturale locale. Adeseori aceștia sunt considerați locuitorii originari ai pământului, fiind gardienii tezaurelor Terrei.

Un fapt relevant demn de remarcat îl constituie esența de etnograf a autorului, peste care a îmbrăcat mantaua de arheolog.

Elementele centrale ale lucrării: analiza culturii tradiționale din zona Munților Metaliferi, cu accent asupra satului Ardeu sunt realizate prin studiul diferite aspecte ale vieții rurale, precum arhitectura tradițională, meșteșugurile locale, activitățile agricole și cultura alimentară. Aceste teme sunt abordate printr-o perspectivă etnografică, bazată pe cercetare de teren, observație directă și interviuri cu informatori locali.

Rolul culturii materiale în organizarea vieții rurale, analiza construcțiilor cu plan circular sau poligonal din zona Platformei Luncanilor sugerează existența unor tipologii arhitecturale adaptate mediului montan și activităților pastorale. Chiar dacă această continuitate nu poate fi demonstrată în mod direct, analogiile etnografice oferă indicii importante pentru interpretarea unor structuri arheologice similare.

Meșteșugurile tradiționale, considerate expresii ale adaptării comunităților la resursele naturale ale regiunii.

Atenție deosebită activităților agricole și culturii alimentare tradiționale constituie alte elemente de analiză etnografică.

Nu în ultimul rând explorarea imaginarului mitologic și a memoriei colective sunt interpretate de autor ca expresii ale imaginarul mitologic, ce devine un instrument important pentru înțelegerea relației dintre comunitate și patrimoniul arheologic.

Cartea lui Iosif Vasile Ferencz nu este doar o lucrare de specialitate. Ea poate fi citită și ca o meditație asupra destinului tradiției într-o lume dominată de schimbare. Prin documentarea atentă a unor practici și credințe care dispar, autorul reușește să redea demnitatea unei civilizații tăcute, a cărei memorie continuă să trăiască în peisaj, în obiecte și în poveștile oamenilor. Atâta timp cât există cercetători asemeni autorului acestei lucrări, lumea studiată nu este una care piere.” (Sursa: https://www.facebook.com/andrei.milin)