Evenimentul de omagiere „AUREL VLAICU - pionierul aviației române”

În calitate de colaborator, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, sub egida Consiliului Judeţean Hunedoara, vă invită să participaţi duminică, 15 iunie 2025, la evenimentul de omagiere a celui dintâi zburător al Ardealului, Aurel Vlaicu.

Evenimentul va avea loc la Complexul Memorial „Aurel Vlaicu” din satul natal al inginerului, sat care astăzi îi poartă numele.

Ne exprimăm recunoștința și prețuirea față de realizările renumitului inginer și aviator român, care, prin invențiile și prin zborurile sale a ajuns egalul marilor inventatori din întreaga lume.

Totodată, cu acest prilej, amintim că prin Legea nr. 88/2024, „pentru cinstirea memoriei lui Aurel Vlaicu (1882-1913), având în vedere reușitele sale extraordinare în construirea și realizarea zborurilor cu mașinile sale, precum și invențiile în domeniul aeronauticii”, Aurel Vlaicu a fost declarat Erou al Națiunii Române.

Sursa: https://www.facebook.com/vasile.caragut

*   *   *

AUREL VLAICU (1882 - 1913)

În galeria marilor personalități ale științei și tehnicii românești care au contribuit la progresul științei universale, unul din locurile de frunte este ocupat de marele inventator și aviator Aurel Vlaicu.

S-a născut în satul Binținti (astăzi Aurel Vlaicu), din comitatul Hunedoara, la 19 noiembrie 1882, ca fiu al lui Dumitru Vlaicu şi al Anei, născută Luca. Familia a reușit, cu mari sacrificii, să-și susţină fiul la şcoală. După absolvirea cursurilor elementare din satul natal, s-a înscris la reputatul Liceu Reformat „Kún” din Orăştie, de unde, după primii doi ani, se transferă la Liceul german din Sibiu. Aici a urmat clasele a VII-a şi a VIII-a, până în anul 1902 când, la finalul studiilor liceale, a obținut diploma de bacalaureat.

Încă de pe băncile liceului a demonstrat aptitudini deosebite de tehnică, ceea ce l-a determinat să se orienteze spre o facultate cu acest profil.

În toamna anului 1902 s-a înscris la Universitatea Tehnică Regală Maghiară din Budapesta, Secția Inginerie Mecanică, însă după primul an de studiu a renunțat, pe de o parte deoarece materiile predate nu erau conform așteptărilor sale, iar pe de altă parte pentru că dorea să aprofundeze limba germană, în care erau publicate majoritatea cărților reprezentative din domeniul motoarelor și aeroplanelor. Ca urmare, s-a înscris la Universitatea Tehnică din München, unde a fost student timp de patru ani, între 1903-1907. Din motive financiare, nu a susținut examenul de licență, însă a primit un certificat de absolvire, obținând titlul de „inginer mecanic”, dar fără specificația „cu diplomă”.

Multitudinea preocupărilor sale în domeniul tehnicii l-au făcut cunoscut între studenţii şi profesorii înaltei şcoli müncheneze. Devenit inginer se dedică studierii pasiunii sale, zborul. Primul succes, după o intensă muncă, l-a constituit ridicarea de la sol a planorului proiectat şi construit după planurile proprii, pe islazul satului natal, în anul 1909.

Convins că la Bucureşti va găsi alte posibilităţi de realizare a proiectelor sale, Aurel Vlaicu trece munţii şi, susţinut de o serie de personalităţi, reuşeşte să construiască aparatul de zbor „Vlaicu I”, o realizare remarcabilă. Cu acest avion, în 17 iunie 1910, Aurel Vlaicu a reuşit să decoleze de pe Câmpul Cotrocenilor de la prima încercare, demonstrând scepticilor că aparatul său se poate desprinde de la sol și se poate menține în zbor orizontal stabil.

Al doilea aparat construit, „Vlaicu II”, ce atingea o viteză maximă de 90 km/oră, a fost finalizat la sfârșitul lunii mai 1911. Mulțumit de realizarea sa, Vlaicu susținea mereu că acest aeroplan va trece munții în Transilvania. În august, Aurel Vlaicu începea o serie de turnee demonstrative, zburând la numeroase mitinguri aviatice organizate în orașe precum Blaj, Braşov, Sibiu, Iaşi, Ploiești, Cernăuți, Arad, Hațeg, Orăștie, Vârșeț, Alba Iulia, Târgu-Mureș, Bistrița, Oradea. În anul 1912, între 23-30 iunie, a participat la Săptămâna Internațională a Zborului de la Viena – Aspern, unde  Aurel Vlaicu a fost premiat pentru precizia aruncării la ţintă a unui proiectil de la 300 m înălţime, într-un cerc de 40 de metri, precum și pentru aterizarea la punct fix.

Vlaicu a visat mereu să treacă în zbor Munții Carpați, spre Transilvania. Reușita unui astfel de zbor ar fi constituit o premieră în istoria aviației românești. În 13 septembrie 1913 face această încercare, însă s-a prăbușit în apropiere de Câmpina. Este înmormântat în Cimitirul Bellu, la București.

În amintirea sa, casa părintească din satul Binținți (astăzi Aurel Vlaicu) a devenit loc de pelerinaj pentru cei care doreau să-i cinstească memoria. În anul 1982, lângă casa natală a lui Aurel Vlaicu s-a inaugurat Muzeul Memorial „Aurel Vlaicu”. Acesta adăpostește exponate care reconstituie activitatea sa de inginer, inventator și pilot. Se pot vedea în expoziție fotografii, documente, machete ale aeroplanelor sale, caiete de notițe, motocicleta și bicicleta sa, costumul de aviator, fragmente din avionul în care s-a prăbușit, unelte pe care le utiliza în construirea aeroplanelor etc.

Complexul Memorial „Aurel Vlaicu” cuprinde muzeul memorial, placa memorială de pe casa în care s-a născut și un bust realizat de sculptorul Ion Dumitriu-Bârlad (dezvelit în 8 octombrie 1933). Acest întreg ansamblu constituie un omagiu adus personalității de excepție care a fost Aurel Vlaicu.

https://mcdr.ro/index.php/ro/sectii-si-compartimente/complexul-memorial-aurel-vlaicu

*   *   *

Echipamentul de zbor al lui Aurel Vlaicu

Muzeul Civilizației Dacice și Romane are în patrimoniu o serie de obiecte care au aparținut aviatorului, unele expuse în cadrul Complexului Memorial „Aurel Vlaicu”, altele fiind protejate în depozitele Secției de Istorie și Artă.

Probabil cele mai reprezentative sunt pelerina și cascade zbor, la care se adaugă bineînțeles alte obiecte personale, precum o cască de motociclist, o pereche de ochelari de soare, un toc de ochelari și un ceas de buzunar, dar și o cunună de lauri sau o cocardă tricoloră ce evidențiază recunoașterea de care s-a bucurat Aurel Vlaicu încă din timpul vieții. Toate acestea, împreună cu o serie de piese de mobilier, diferite unelte, aparate construite și – uneori – îmbunătățite de tânărul inginer, planșe, schițe, notițe, scrisori, însemnări diverse etc., se constituie într-un demers expozițional al cărui rol este acela de a conferi vizitatorului o viziune de ansamblu asupra personalității lui Aurel Vlaicu.

Revenind la echipamentul său de zbor, trebuie specificat faptul că nu obiectele în sine sunt extrem de valoroase, fiind practic obiecte de serie sau realizate la comandă din materiale relativ comune. Valoarea lor patrimonială este dată, în special, de contextul în care ele au fost utilizate, de momentele unice în care au fost folosite. Costumul a fost realizat la începutul secolului XX, perioadă în care Vlaicu apare în fotografiile din ziarele și revistele epocii.

Casca este practic o calotă din material solid, învelită în pânză cauciucată și căptușită pe interior. Prezentând o marcă ce indică producătorul francez („Roold”), ea este prevăzută cu două urechi din piele, pe care sunt aplicate două fante de metal, necesare pentru perceperea mai bună a sunetelor în timpul zborului. Pelerina, cu o evidentă uzură funcțională, este confecționată dintr-un material textil vopsit în culoare neagră.

Aurel Vlaicu a zburat cu numeroase ocazii echipat în acest costum, dar esențiale rămân două momente. În primul rând este vorba despre celebrul concurs de lângă Viena, desfășurat pe aerodromul de la Aspern în perioada 23-30 iunie 2012. Apoi trebuie amintit tragicul moment petrecut pe data de 13 septembrie 1913, când, îmbrăcat în acest echipament de zbor Aurel Vlaicu se prăbușește la Bănești, lângă Câmpina, în încercarea sa de a ajunge peste munți, la Orăștie, unde urma să se desfășoare Adunarea Generală a ASTREI din acel an, cu serbările și manifestările obișnuite. Urmele accidentului sunt vizibile în special pe pelerină.

Ambele piese au intrat în patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane, în anul 1964, prin achiziție de la familia lui Aurel Vlaicu, fiind astăzi prezentate publicului care vizitează Complexul Memorial. Ele au stat însă și la îndemâna celor care locuiesc în Marea Britanie, deoarece, în perioada septembrie – octombrie 2013, echipamentul de zbor a fost prezentat în cadrul unei expoziții organizate de către Institutul Cultural Român din Londra, intitulată „Romanians Against Gravity: Aurel Vlaicu, Flight Daredevil”.

Dr. Daniel I. Iancu, cercetător științific III

Secția de Istorie și Artă a Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva