„Iancu de Hunedoara” - pictură realizată de Laszlo Pataky în anul 1896, aflată în Colecția de artă a MCDR Deva
PROMOVARE PATRIMONIU
Data: Joi, 07 Mai 2026 10:40
Locație: Magna Curia (Castelul Bethlen) | Oraș: Deva
Iancu de Hunedoara”, pictură executată de Laszlo Pataky în anul 1896 aflat în Colecția de artă a MCDR Deva
Tabloul, reprezentându-l pe Iancu de Hunedoara și realizat de artistul László Pataky în anul 1896, aparține colecției Muzeului Civilizației Dacice și Roamne Deva și este expus la sediul muzeului, în holul clădirii Magna Curia (Castelul Bethlen).
Opera reușește să readucă în atenția publicului chipul uneia dintre cele mai emblematice figuri ale istoriei medievale din spațiul sud-est european
Ne bucurăm să vedem această lucrare prezentată de colegii de la Muzeul Castelul Corvinilor, într-un an dedicat memoriei lui Iancu de Hunedoara:
2026 - Anul „Iancu de Hunedoara”
Iancu de Hunedoara reprezintă una dintre cele mai importante personalități ale Evului Mediu, remarcându-se atât prin calitățile sale fizice, cât și prin cele morale.
Din punct de vedere fizic, este descris în cronici ca un bărbat robust, bine proporționat, cu o prezență impunătoare: „înălțime mijlocie, gât gros, păr castaniu strălucitor...”. Trăsăturile sale ferme și expresive inspirau autoritate și respect, fiind potrivite unui conducător de oști și apărător al teritoriilor creștine.
Din punct de vedere moral, personalitatea sa se distinge printr-un ansamblu de calități excepționale. Curajul și spiritul de sacrificiu sunt evidente în numeroasele confruntări militare purtate pentru apărarea teritoriilor amenințate de expansiunea otomană.
Un alt aspect definitoriu este inteligența sa strategică. Iancu de Hunedoara s-a dovedit un conducător capabil să organizeze armate și să elaboreze planuri de luptă strălucite. A avut darul de a mobiliza și inspira oșteni de orice naționalitate, rang sau confesiune, câștigându-le respectul și loialitatea.
Caracterul și aptitudinile sale sunt descrise de cronicarul Antonio Bonfini astfel: „Principiile sale erau nobile în toate privințele, lipsite de orice cruzime și neomenie. Era un mare susținător al credinței și dreptății, precum și al libertății și generozității. Iubea cinstea și ocrotea prietenia. Atât de mult și-a dorit să câștige inima oștenilor săi și să merite bunăvoința celorlalți, încât, într-un fel sau altul, toți l-au îndrăgit. Prin măreția și generozitatea sa, dar și printr-o prefăcătorie înțeleaptă, reușea să înlăture dușmănia și ura. Cu aceste aptitudini și-a pregătit drumul către acele înalte demnități la care altminteri nu ar fi putut spera. Sufletul său era ferm și distins, iar sfatul său, înțelept și cumpătat. Nu făcea nimic necalculat, în grabă. Părea că nu își propune niciun scop pe care să nu îl atingă cu înțelepciune și îndemânare.”
Iancu de Hunedoara se evidențiază astfel ca o personalitate complexă. Prin faptele sale, el a rămas în istorie ca un simbol al luptei și al devotamentului față de apărarea valorilor Europei creștine.
Bibliografie: Mureșan, Camil – Iancu de Hunedoara, București, 1968; Elekes, Lajos – Huniady, Budapesta, 1952
Status
Recomandat
Adresă
Muzeul Civilizației Dacice și Romane, 39, Strada 1 Decembrie 1918, Centrul Vechi, Deva, Hunedoara, 330005