- Data: -
- Locatia :1 Decembrie, Nr. 39
Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva propune vizitatorilor, începând cu data de 1 ianuarie 2017, o piesă în cadrul acţiunii intitulate „Exponatul lunii”, piesă ce poate fi admirată în spaţiul situat la intrarea în Palatul Magna Curia.
Exponatul lunii ianuarie 2017 face parte din colecția de arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane, fiind reprezentat de un Vas dacic din fier descoperit în Munţii Orăştiei, clasat în categoria tezaur.
Piesa a fost achiziționată în anul 2003 de la cetăţeanul Ovidiu Georgescu din Costeşti. În acel moment vasul era puternic oxidat. Proprietarul a declarat că l-a primit de la câteva persoane care l-au găsit în pădure, la Grădiştea Muncelului – locul în care a fost identificată Sarmizegetusa Regia – capitala Regatului Dac. Din spusele proprietarului rezulta că piesa a fost găsită pe marginea unei gropi săpate de căutătorii de comori. Informaţia este plauzibilă, dacă ţinem cont de faptul că în urmă cu o jumătate de secol, prin cercetări arheologice, a mai fost descoperit un astfel de vas într-un depozit de unelte şi arme din fier pe o terasă unde se găsea un atelier de fierărie de mari dimensiuni.
Vasul are formă bitronconică, cu înălţimea de 33 cm. Buza este dreaptă şi a fost trasă spre interior, iar peretele a fost ornamentat cu două rânduri de nervuri, chiar sub buză. A fost confecţionat prin îmbinarea unor benzi din tablă de fier, prin intermediul niturilor cu floarea rotundă. Fundul, cu baza dreaptă, a fost realizat dintr-o singură bucată şi a fost ataşat de vas în aceeaşi tehnică. Încă din antichitate, recipientul a suferit unele reparaţii - se poate vedea cum o spărtură a fost astupată prin intermediul unui petec de tablă.
Niturile prin intermediul cărora au fost unite benzile de fier au fost dispuse în rânduri paralele, conferind un aspect plăcut întregii piese.
Piesa era puternic oxidată datorită mediului în care s-a păstrat, în plus, vasul a fost spart, fapt care se datorează poate şi modului în care a fost scos la lumină şi manipulat până ce a intrat în posesia muzeului din Deva. Totuşi, analizele fizico-chimice întreprinse în cadrul laboratoarelor Muzeului Satului – Dimitrie Gusti, din Bucureşti, au arătat că s-a păstrat suficient din miezul metalic, pentru a putea fi restaurat.
Intervențiile menite să salveze obiectul de la degradare au fost realizate în laboratoarele Muzeului Național de Istorie al României din București, de către restauratorul dr. Sergiu Popescu. Metoda prin care s-a realizat restaurarea a presupus un interval de timp îndelungat, vizând stabilizarea procesului de oxidare, iar mai apoi curățarea mecanică, consolidarea cu rășină epoxidică, completarea unora dintre părțile lipsă și conservarea prin aplicarea unui tratament cu soluție alcoolică de acid tanic.
Confecţionarea din fier a unui vas de asemenea dimensiuni şi cu o astfel de formă reprezintă un fapt deosebit pentru epoca Regatului Dac. Chiar dacă tehnologia realizării unor recipiente metalice, prin îmbinarea mai multor benzi nu poate fi considerată o inovaţie a celei de a doua epoci a fierului este specifică pentru vasele din bronz, datând din prima epocă a fierului. Aceasta pentru că tabla din bronz este un material uşor de modelat în timp ce realizarea unor obiecte de acest fel din fier este mai dificilă. În Dacia au mai fost descoperite vase confecţionate din fier, însă de cele multe ori starea lor de conservare nu a permis nici măcar reconstituirea.
