Cookie Consent by Free Privacy Policy Generator
PALATUL "MAGNA CURIA"
CASTELUL „MAGNA CURIA”
MAGNA CURIA (Curtea mare) sau CASTELUL BETHLEN este monument de categoria A, aflat în Lista Monumentelor Istorice (HD-II-m-A-03225).
Prima menționare documentară a fost în anul 1590.
În perioada 1614-1618, când castelul a aparținut principelui Transilvaniei, Gabriel Bethlen și soției sale Susana, clădirea suferă modificări importante.
Guvernatorului Transilvaniei, Ioan Haller și soția sa Sofia Dániel transformă clădirea într-un Palat Baroc, la mijlocul secolului XVIII, acest nou aspect păstrându-se până azi.

B-dul 1 Decembrie Nr. 39, DEVA, HD, Tel: 0254 216 750; Fax: 0254 212 200, Email: muzeucdr.deva@gmail.com

Publicație „BIJUTERII ROMANE DIN AUR din colecțiile Muzeului Civilizaței Dacice și Romane”, autor dr. Oana Tutilă

Publicație „BIJUTERII ROMANE DIN AUR din colecțiile Muzeului Civilizaței Dacice și Romane”, autor dr. Oana Tutilă

 

Catalogul poate fi achiziționat de la Magazinul de Suveniruri al MCDR,

aflat la parterul Palatului Magna Curia, Deva. 

 

Dragă cititorule,

Dacă parcurgi aceste rânduri înseamnă că ai fost în vizită la muzeul din Deva şi ai văzut deja vedetele acestui catalog, bijuteriile romane din aur, în vitrinele expoziţiei dedicate Tezaurului. Ori poate nu ai fost la muzeu şi, dacă e aşa, sper ca lectura acestui album să te motiveze să mergi şi să le vezi cu ochii tăi.

Expunerea adecvată a podoabelor este, de obicei, o sarcină dificilă din cauza dimensiunilor reduse ale artefactelor, cu atât mai mult cu cât unele dintre piese sunt inele cu pietre gravate sau cercei decoraţi cu filigran şi câteva zeci de granule din aur. Imaginile din album vin în completarea obiectelor din vitrine, iar acolo unde detaliile executate cu rafinament nu pot fi observate (în totalitate) cu ochiul liber, macrofotografiile întregesc perspectiva, relevând nu doar artificiile tehnice folosite de bijutier, ci şi urmele de purtare ori depunerile de sol dificil de îndepărtat în cazul acestor podoabe atât de fragile.

Albumul cuprinde obiecte care fac parte din colecţiile secţiilor de arheologie de la Deva şi Sarmizegetusa. Acestea provin din siturile romane hunedorene, Colonia Dacica Sarmizegetusa, Micia, Cinciş şi Cârjiţi, şi au intrat în patrimoniul muzeului treptat, pe parcursul unui veac sau mai mult. Majoritatea sunt descoperite în timpul cercetărilor arheologice sistematice sau de salvare, ori au fost găsite întâmplător, cel mai adesea în urma lucrărilor agricole. Despre o mică parte dintre bijuterii nu cunoaştem alte informaţii, cu excepţia locului de provenienţă. Acestea ar fi putut să aparţină vechii colecţii a muzeului Societăţii de Istorie şi Arheologie a Comi­tatului Hunedoara (Hunyadmegyei Történelmi és Régészeti Társulat), care a luat naştere în 1880.

Doar o parte dintre bijuteriile din aur descoperite de-a lungul timpului în teritoriul pe care îl definim azi administrativ judeţul Hunedoara se află în colecţiile Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane. Cele mai multe dintre acestea, din cauza realităţilor geo-politice din secolul al XIX-lea sau a protocoalelor şi noilor directive din veacul următor, se găsesc în patrimoniul muzeelor din Cluj, Bucureşti şi Budapesta. Cu siguranţă multe dintre ele s-au aflat şi încă se mai află în tot felul de colecţii particulare.

Catalogul de faţă se datorează în egală măsură celor care au încurajat şi susţinut demersul sau fără de care nu aş fi avut informaţii suplimentare care să întregească povestea desco­peririi obiectelor. E mai uşor să descrii artefacte când ai, pe lângă lupă, şubler şi cântar, fotografii cum sunt cele făcute de prietenul meu Marius Mîndruţău. O serie de date din registrele de inventar, despre piesele care aparţin colecţiei secţiei de arheologie din Sarmizegetusa, mi-au parvenit graţie colegului dr. Gică Băeştean, căruia îi rămân îndatorată. De asemenea, informaţii asupra câtorva bijuterii descoperite mai recent la Sarmizegetusa romană mi-au fost oferite, cu bunăvoinţă şi promptitudine, de dr. Ovidiu Ţentea. Fără ajutorul domnului inginer geolog dr. Sorin Halga, care şi-a găsit răgaz să se uite peste intalii, determinarea pietrelor ar fi rămas un deziderat. Prietenei mele dr. Georgeta Deju îi sunt recunoscătoare nu doar pentru că a parcurs manuscrisul şi i-a adus corecturi, ci şi pentru stăruinţa sa ca acest album să apară.

Mi-a fost alături, ca de fiecare dată, dr. Cătălin Cristescu, care a citit textele, a făcut corectură şi mai ales a fost inter­locutor de nădejde în cernerea ideilor care au stat la baza albumului. Lui i se datorează şi ilustraţia părţii introductive.

Le mulţumesc tuturor şi le sunt profund recunoscătoare!

Autoarea

  • muzeucdr.deva@gmail.com