- Data :
- Locatia : Shopping City Deva, Calea Zarandului nr. 87 (intrarea H&M - Zona de evenimente)
COMUNICAT
Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva în parteneriat cu Shopping City Deva organizează în perioada 17 – 31 mai 2021 miniexpoziția „MEȘTEȘUGURI PRACTICATE DE DACI”, eveniment ce se va desfășura în incinta Shopping City Deva (Calea Zarandului nr. 87).
În perioada 17-31 mai 2021, Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva în colaborare cu Shopping City – Deva aduce în atenția publicului o secvență reprezentativă a civilizației dacice care vizează meșterii și meșteșugurile. Expoziția este un prilej pentru a prezenta unelte și tehnologii, specifice antichității precum și artefacte realizate de artizanii daci, specializați în meserii diverse. Tema aleasă are în vedere numai câteva dintre meșteșugurile practicate în Dacia preromană, anume: fierăria, olăria și prelucrarea osului și a coarnelor. Însă ele nu sunt nici pe departe cele mai puțin importante.
Cele mai numeroase obiecte dacice descoperite prin cercetări arheologice sau chiar din întâmplare sunt confecționate din ceramică. Și cele mai multe dintre ele erau utilizate zi de zi, pentru păstrat provizii, de cereale, apă sau alte băuturi, pentru gătit, servitul mesei sau pentru băut. Fierăria este foarte bine documentată în Dacia, mai ales prin bogăția de unelte specifice unui mare număr de activități, cum sunt agricultura, prelucrarea lemnului, a metalelor neferoase, chiar a celor prețioase și bineînțeles … prelucrarea fierului. Unele dintre obiectele din fier realizate de daci ating o înaltă perfecțiune artistică.
Iar arta prelucrării oaselor, coarnelor, a dinților sau chiar a cochiliilor de melc, deși este mai puțin cunoscută de publicul larg, a avut darul să creeze artefacte cu totul deosebite, care nu încetează să ne uimească.
Ținând cont de condițiile specifice ale spațiului expozițional și de perioada în care trebuie să avem în vedere o serie de măsuri pentru limitarea răspândirii pandemiei de Covid-19, Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva pune la dispoziția publicului posibilitatea documentării mai aprofundate, cu privire la tema expoziției, on-line, prin intermediul propriului web-site.
Expoziția poate fi vizitată în locația: intrarea H&M, zona de evenimente Shopping City Deva, pe toată durata programului Centrului comercial, luni-duminică între orele: 10.00-22.00 (orarul se poate modifica în funcție de cerințele legale privind Covid-19).
Vă așteptăm cu drag!
Secția de Marketing și Relaţii cu Publicul
Mai multe despre cele expuse puteți găsi în rândurile care urmează:
PRELUCRAREA OASELOR ŞI A COARNELOR
Oasele și coarnele au constituit încă de la apariția omului, materii prime pentru confecționarea armelor şi uneltelor. Duritatea şi spărtura ascuțită caracteristice mai ales oaselor, forma ascuțită a coarnelor, dar si faptul că se găsesc mult mai ușor decât rocile de bună calitate, au făcut din materiile dure de origine animală o importantă sursă de materie primă pentru confecționarea uneltelor primilor oameni.
Studiilor şi analizelele întreprinse de cercetători cu privire la obiectele dacice au ilustrat și faptul că artizanii daci au utilizat trei tipuri de materii primă de origine animală: oase de diferite tipuri, coarne de cerb sau căprior şi coarnele rumegătoarelor domestice. Foarte probabil că acestora li se adaugă și pieile și blănurile, care datorită perisabilității, nu s-au păstrat.
Am încercat să reconstituim etapele principale ale procesului tehnologic, pentru a ne imagina activitatea meșterilor care realizau astfel de obiecte.
Obţinerea materiei prime
Descoperirile ne arată că pentru prelucrare erau preferate oasele lungi ale ierbivorelor de talie mare (bovine şi cervide), însă pentru obţinerea unor piese de dimensiuni mici puteau să fie utilizate şi oasele altor animale. Coarnele de cerb sau căprior puteau să fie colectate de la animalele vânate în intervalul cuprins între lunile august și martie. De asemenea, ele puteau să fie culese din pădure, știind că erau schimbate anual de către aceste animale. Pe de altă parte, coarnele rumegătoarelor domestice erau prelevate de la animale sacrificate.
Caracteristici şi proprietăţi
Artizanii țineau cont de faptul că oasele sunt dure şi au o structură densă, dar sunt și foarte casante şi rigide, fiind predispuse fracturării. Coarnele de cerb şi căprior sunt flexibile şi mai uşor de prelucrat decât oasele, însă constitue o materie primă relativ rară şi de aceea sunt mai greu de procurat. Coarnele de ierbivore domestice (bovine, ovine, caprine) sunt extrem de maleabile şi pot să fie prelucrate cu usurinţă. În plus, au un aspect translucid, foarte plăcut, fapt ce le recomandă spre a fi utilizate.
Prelucrarea primară
După colectarea materiei prime, în cazul oaselor, este necesară o prelucrare primară a acestora, care constă în descărnare şi extragerea măduvei. Există mai multe metode pentru a executa aceste operaţiuni, cea mai eficientă fiind fierberea.
Obţinerea formelor brute
Într-o primă fază a prelucrării, oasele sau coarnele trebuie să fie debitate pentru a se obţine forme geometrice (tuburi, segmente, plăcuţe, beţigaşe, baghete, etc) brute, dar cât mai apropiate de forma şi dimensiunile viitoarei piese. Această debitare putea să fie făcută prin cioplire cu un topor sau cu un cuţit de mari dimensiuni. Putea să fie folosit pentru tăiere și un fierăstrău cu dinţi foarte mici. După obţinerea segmentelor dorite, oasele şi coarnele pot să fie cioplite cu ajutorul unor cuţite, dăltiţe sau toporaşe. Tehnica este asemănătoare celei abordate pentru prelucrarea lemnului uscat şi de esenţă foarte tare.
Finisarea
Finisajul se face prin şlefuirea piesei cu o piatră abrazivă, (gresie). Aceasta poate avea formă rotundă şi să fie fixată pe un ax învârtit de o manivelă (tocilă) sau fixă. Experimentele arheologice au arătat că în cel de al doilea caz, şfefuirea are o eficienţă mult mai mare dacă piatra (cutea) constituie elementul fix şi piesa de os este frecată de ea. În urma acestei acţiuni, care uneori se întinde pe o perioadă îndelungată, piesele capătă forma lor finală. Migala cu care sunt desfășurate intervențiile meșterului și răbdarea, trebuiau să se numere printre calitățile artizanului.
Perforarea
În cazul pieselor tubulare din corn de cerb, perforarea longitudinală putea fi făcută cu ajutorul unui sfredel de tâmplărie. În cazul orificiilor mici, practicate în peretele osos al diferitelor artefacte care necesită astfel de detalii (ace pentru cusut, plăsele de cuţit) perforarea se executa prin rotirea piesei de os sub presiunea exercitată de un vărf metalic ascuţit.
Decorarea
Ultima etapă în cadrul lanțului tehnologic o constituie decorarea obiectelor, operaţiune ce diferă în funcţie de tipul şi specificul pieselor. Cele mai frecvente metode de decorare sunt: incizarea, lustruirea sau obţinerea de adâncituri cu ajutorul unei pile de fier. Un decor foarte des întâlnit pe obiectele din corn şi os este cercul. Această formă incizată se obţine prin incizarea suprafeţei cu ajutorul unei unelte metalice cu formă de compas.
Un segment important al expoziţiei are în vedere punerea în valoare a unor replici create în cadrul unor experimente experimentale, însă pe baza de rigoare științifică. Amenajarea sugerează ideea unui atelier de meşter dac specializat în prelucrarea oaselor şi a coarnelor de cervide şi de alte erbivore. În ambianţa acestui „colţ tehnologic” regăsim multe dintre materiile prime, brute sau procesate în diverse stadii, cât şi obiectele finite, variate ca tipuri şi perfect funcţionale, identice acelora cunoscute în perioada de maximă evoluţie a civilizaţiei dacice. Sectorul atelierului experimental este completat cu un produs multimedia original, care rulează continuu pe un ecran LCD. Este vorba de filmul care redă în detaliu realizarea unor artefacte din materii dure animale de către dr. Marius Barbu.
În expoziţie au fost incluse, ca elemente de ambianţă de mare efect, replici ale unor vase ceramice dacice și material osteologic modern.
Ambianţă şi detalii suplimentare prin proiecţia filmului documentar
Meşteşugul antic al prelucrării materiilor dure animale ne este cunoscut în cea mai mare parte prin obiectele descoperite. Prin observaţii atente, cu ochiul, cu mintea sau cu ajutorul unor dispozitive tehnice reuşim să ne creăm propria imagine despre meşter şi despre metodele sale de lucru. Imaginea prinde contur şi se clarifică atunci când încercăm, cu mijloacele pe care dacii le-au avut la dispoziţie să realizăm cu mâinile noastre obiecte de felul celor descoperite în aşezările, cetăţile şi necropolele lor. Pornind de la ceastă idee, arheologul Marius Barbu realizează de multă vreme obiecte din ceramică, metal, dar şi din os şi corn, cu scop didactic, dar mai ales autodidactic. Pentru expoziţia organizată de Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, Cristian Damiean a realizat un scurt film documentar care surprinde cu măiestrie etapele realizării unor obiecte după modele originale antice.
1. Câteva operaţiuni trebuie urmate pentru a transforma vârful unei ramuri din cornul unui cerb într-un vârf de săgeată de felul celui descoperit la Ardeu, într-un atelier identificat în cetatea dacică. Materia primă a fost tăiată cu toporul, apoi s-a practicat gaura în ţesutul spongios, cu un cuţit. Forma finală şi şlefuirea s-a realizat cu ajutorul unei pietre abrazive (gresie), cu granulaţie fină, de felul celor care au fost descoperite în diferite situri dacice.
2. Dintr-o coastă de vită a fost confecţionat un jeton, adică o mică rondea, ornamentată cu cercuri concentrice, asemănătoare celor descoperite cu preponderenţă în lumea romană. Pentru realizarea unei astfel de piese, meşterul a folosit toporul pentru a desprinde segmentul de coastă potrivit, după care, utilizând aceeaşi piatră abrazivă i-a dat formă şi lustru. Cercurile concentrice au fost incizate cu un instrument metalic, ascuţit la ambele capete.
Filmul realizat păstrează sunetul uneltelor şi al ustensilelor în timpul lucrului. Sunetul, imaginea şi mişcarea completează ambientul expoziţional şi creează, totodată un punct de atracţie suplimentar.
Explicații ilustrații
1. Artizan în atelierul său
2. Reconstituire atelier prelucrarea osului
3. Masa de lucru a artizanului
4. Uneltele specifice prelucrării oaselor și coarnelor
5. Detaliu în atelierul de prelucrare a oaselor și coarnelor
6. Ace de păr și piaptăn, replici realizate de dr. Marius Barbu
7. Replica unui corn pentru băut, realizat de dr. Marius Barbu
8. Replica unui piaptăn, realizat de dr. Marius Barbu
9. Replica unor piepteni, realizați de dr. Marius Barbu
10. Fragment plăsea de cuțit curb (sica) descoperit la Ardeu, comuna Balșa, județul Hunedoara
11. Zar din corn de cerb descoperit la Ardeu, comuna Balșa, județul Hunedoara
12. Mărgea din vertebră de crap descoperită la Ardeu, comuna Balșa, județul Hunedoara
13. Unealtă pentru împletit funii descoperită la Ardeu, comuna Balșa, județul Hunedoara
14. Materie primă corn de căprior descoperit la Ardeu, comuna Balșa, județul Hunedoara.
OLĂRIA
Pentru epocile de demult, ceramica este materia din care au fost realizate cele mai multe dintre obiectele arheologice, situaţie care nu diferă nici pentru epoca Regatului Dac, din acest motiv ea este şi cea mai frecventă în descoperirile arheologice, fie ele întâmplătoare sau conştiente. În general lumea o ignoră, fără să cunoască adevărata importanţă pe care o are în încercarea de a reconstitui viaţa unor comunităţi din trecut.
Dincolo de aspectul practic, care ţine de utilitatea obiectelor din ceramică, realizarea lor necesită cunoştinţe ample, dar şi imaginaţie creatoare, toate acestea plasând activitatea olarului la limita dintre artă şi meşteşug.
Pentru realizarea vaselor din lut procurarea materiilor prime reprezintă o componentă importantă a activității meșterului și a echipei sale. Iar cele mai importante „Ingrediente” pentru realizarea ceramicii sunt: lutul apa utilizată la omogenizarea pastei și lemnul pentru foc. Pentru a obţine o argilă de calitate superioară, se căutau surse cât mai bune, practicându-se gropi adânci, care pot fi considerate adevărate „cariere” de extragere a lutului. În unele situaţii, existenţa unei surse de argilă cu calităţi plastice deosebite a dus chiar la întemeierea unor aşezări în acea zonă.
Pentru ca să fie realizate vase de calitate, lutul din carieră trebuie amestecat, în diverse proporţii, cu alte elemente numite degresanţi. Au rostul să împiedice crăparea vaselor în timpul uscării şi, în funcţie de natura lor, conferă recipientelor din lut anumite proprietăţi specifice. Cei mai utilizaţi au fost pleava, nisipul şi cioburile pisate.
Pleava este cel mai rudimentar degresant, însă permite obţinerea unor vase utilizabile, chiar şi atunci când sursa de lut nu este de cea mai bună calitate.
Cioburile pisate şi nisipul cu bobul mare au fost utilizate, cu predilecţie, în pasta unor vase destinate să suporte temperaturi înalte şi contacte directe cu flacăra sau cărbunii încinşi. Din această cauză erau utilizate mai ales în procesul de confecţionare a recipientelor pentru gătit.
Nisipul fin, în amestec cu argilă de calitate, a fost folosit pentru producerea unor vase cu factură fină, comercializate de cele mai multe ori ca marfă de lux.
În unele condiţii, au mai putut fi utilizați şi alți degresanţi precum scoicile pisate sau mica măcinată.
MODELAREA
Tehnicile de modelare a vaselor au evoluat în timp, olarii căutând mijloace care să le facă munca mai uşoară şi mai productivă şi care, în acelaşi timp, să asigure producerea unor recipiente de o mai bună calitate.
Cea mai simplă metodă de obţinere a unui vas este modelarea în mână. Aceasta este prima şi cea mai rudimentară tehnică de modelare a lutului şi presupune deformarea plastică a bulgărului de argilă, în vederea obţinerii unor recipiente simple. Această tehnică a continuat să fie utilizată şi după descoperirea unor metode mai complexe de olărie, fiind folosită şi în perioada Regatului Dac, cu predilecţie la confecţionarea unor vase de dimensiuni mici, precum creuzetele sau „ceaşca dacică”.
O altă metodă de a obţine vase ceramice este utilizarea unor tipare. Acest lucru presupune presarea lutului în sau pe tipare din ceramică sau lemn, vasul căpătând astfel forma interioară sau exterioară a acelui tipar.
Cea mai utilizată metodă de confecţionare manuală a vaselor este cea a „colăceilor”. Această tehnică presupune clădirea succesivă a mai multor colăcei de lut, creşterea sau descreşterea diametrelor acestora dând forma vasului astfel creat. În epoca dacică această metodă a fost folosită pentru confecţionarea vaselor pentru gătit şi a celor pentru păstrarea proviziilor.
Meşteşugul olăritului a cunoscut o importantă evoluţie odată cu descoperirea roţii olarului. Prima roată a olarului era formată dintr-un disc din lemn, care putea fi rotit cu mâna în jurul unui ax, vasul de lut de deasupra căpătând astfel o formă mai regulată. Ceramica astfel confecţionată este cunoscută sub numele de ceramică la „roată înceată”.
Recipientele ceramice au căpătat forme foarte regulate odată cu inventarea şi generalizarea roţii rapide. Acest dispozitiv, acţionat cu ajutorul piciorului, roteşte argila suficient de repede încât vasele lucrate în acest mod să capete forme suple, simetrii perfecte şi calităţi deosebite.
Chiar dacă olarii daci au utilizat atât roata înceată cât şi pe cea rapidă, ceramica confecţionată la mână nu a fost în totalitate înlocuită.
DECORAREA
După modelare, unele vase erau şi decorate. În perioada Regatului Dac decorarea vaselor s-a făcut prin lustruire, incizare, aplicare în relief sau pictură. Nu de puţine ori, aceste decoruri aveau, pe lângă rolul estetic, şi o aplicabilitate practică precum sporirea rezistenţei vaselor sau diminuarea porozităţii pereţilor.
USCAREA ŞI ARDEREA
După modelarea vaselor din lut, acestea trebuiau puse la uscat, pentru a elimina excesul de apă, o ardere imediată a acestora ducând la crăparea lor. Procesul de uscare dura câteva zile şi necesita depunerea recipientelor în locuri special amenajate, ferite de razele directe ale soarelui, dar călduroase şi uscate.
Ultima etapă în procesul confecţionării vaselor din lut o constituia arderea. Şi în această privinţă, tehnica a evoluat de-a lungul timpului. În funcţie de natura vaselor create, olarii daci au abordat tehnici atât tehnici care par la o primă vedere simple, cât și unele pe care le putem numi foarte dezvoltate.
Cea mai simplă tehnică de ardere are loc pe vatră, dar nu de puține ori vasele erau arse într-o groapă. Cea mai eficientă formă presupunea utilizarea unor cuptoare prevăzute cu una sau două camere.
Să precizăm și că indiferent de tehnica folosită, meşteşugarii încercau să asigure temperaturi de ardere cât mai ridicate, în acest scop preferând să utilizeze lemne uscate, ale unor arbori cu așa-numite „esenţe tari”.
Odată cu generalizarea utilizării roţii olarului şi a cuptoarelor în care se puteau obţine temperaturi ridicate, necesare arderii vaselor realizare din pastă fină, cunoştinţele tehnologice precum şi mijloacele (roata, cuptorul) necesare realizării acestor tipuri de produse nu mai pot să fie la îndemâna tuturor. Meşterii olari confecţionează ceramică pentru întreaga comunitate în care trăiesc şi chiar pentru populaţia unei zone întregi.
Vasele, devenite o marfă, asigurau traiul şi bunăstarea pentru olar şi pentru familia sa. Ele erau comercializate cu prilejul unor târguri organizate periodic în diverse locaţii. În afara acestor ocazii, este posibil ca între aceste evenimente periodice, vasele şi alte produse ale atelierelor să fi fost comercializate itinerant, dintr-un sat în altul. Acest domeniu de studiu însă, cel al comercializării ceramicii în epoca Regatului Dac se află într-un stadiu de început a cercetării, din acest motiv e dificil să ne aventurăm în speculaţii.
Explicații ilustrații
1. Modelarea cu mâna
2. Modelarea în tipare
3. Metoda „colăceilor”
4. Modelarea la „roată înceată”
5. Roata rapidă
6. Ardere pe vatră
7. Arderea în groapă
8. Arderea în cuptor cu o cameră
9. Arderea în cuptor cu două camere
10. Oală dacică pentru gătit
11. Strachină dacică cu picior
12. Vas dacic pentru păstrarea proviziilor
13. Vas dacic pictat
14. Replici dacice realizate în cadrul unui proiect de arheologie experimentală
15. Mâncare gătită cu ingrediente de felul celor cunoscute de daci, servită într-o replică a unei străchini dacice.
FIERĂRIA
Una dintre îndeletnicirile cele mai bine reprezentate prin obiecte arheologice în descoperirile dacice a fost meşteşugul prelucrării fierului. Cantitatea mare de materii prime, unelte, ustensile, materiale de construcţii şi arme realizate din fier stau mărturie în acest sens.
Fierul era redus din minereu în cuptoare, chiar în zonele unde erau zăcămintele. Cele mai bogate zăcăminte de minerale conţinând fier sunt atestate la: Avrig, Baia de Aramă, Baia de Arieş, Baia de fier, Băiţa Bihorului, Băiuţ, Botiza, Budeşti, Cavnic, Călugări, Căpuş, Ciclova, Corbeşti, Ghelari, Lăpuş, Lueta, Moldova Nouă, Moneasa, Obârşia, Ocna de Fier, Oraviţa, Păltiniş, Petriş, Rodna, Roşia Nouă, Sasca Montană, Sălciua, Şercaia, Şinca Nouă, Teiuş, Teliuc şi Zlatna. Însă exploatarea unor zăcăminte deosebit de bogate este presupusă și în zona alpină în care se găsea capitala regatului dac.
Materia primă astfel obținută era transportată spre ateliere sub forma aşa-ziselor „lupe” conţinând fier moale care era preluat de meşterii fierari, pentru a fi transformat în unelte, arme sau materiale de construcție.
Urme ale unor ateliere au fost identificate în multe aşezări sub forma uneltelor sau a deşeurilor rezultate în urma prelucrării, cum este cazul celor de la: Ardeu, Băniţa, Costeşti, Craiva, Valea Anineşului, Piatra Roşie, Grădiştea de Munte, Tilişca, Meleia, Feţele Albe, Luncani, Căpâlna sau Moigrad. Însă în puţine cazuri amplasamentul atelierelor a fost identificat cu precizie. Între exemple se numără atelierele de la Grădiştea Muncelului şi cel de la Ardeu. Este posibil ca şi în unele aşezări mai mici să fi funcţionat ateliere în care se reparau unelte, erau potcovite animale, erau reparate atelaje (care și căruțe) sau chiar erau realizate obiecte mai puţin sofisticate. Cele mai mari dintre aceste capacități de producție sunt cunoscute în apropierea Sarmizegetusei și probabil că aprovizionau regiuni întinse ale Daciei. Uneltele agricole produse în apropierea Sarmizegetusei erau folosite în așezări situate în luncile marilor râuri și la câmpie, de către agricultori.
Datorită importanţei activităţilor practicate de fierari, statutul lor în cadrul societăţii era unul privilegiat. Acest fapt reiese şi din amplasarea atelierelor pe acropola unor cetăţi, cum este cazul la Ardeu ori în capitala regatului dac.
Arhitectura clădirilor în care au funcţionat ateliere nu era una monumentală. Erau construcţii cu pereţi din bârne sau scânduri de lemn şi acoperite cu şindrilă, materiale care permiteau eliminarea rapidă a fumului. În cetatea de la Tilişca se pare că un astfel de atelier funcţiona într-o clădire din piatră de râu şi stâncă şi era acoperită cu ţiglă. La Ardeu s-a putut constata că atelierul era construit tot din lemn şi era orientat spre vest, adică pe direcţia din care lumina persistă cel mai mult pe durata zilei.
În orice fierărie era prezentă instalaţia de încălzire a metalului sub forma unor cuptoare şi vetre de forjă în care se obţineau temperaturi suficient de ridicate pentru ca metalul să poată să fie prelucrat. Combustibilul folosit era cărbunele de lemn – mangalul, cu calităţi calorice ridicate. Însă pentru obţinerea temperaturilor adecvate şi pentru întreţinerea arderii erau utilizate foale – dispozitive pentru insuflarea aerului.
Între uneltele indispensabile acestui meşteşug se numără nicovalele, cleşti, ciocane şi baroase, dălţi, dornuri, punctatoare, compasuri, cute, tocile şi altele. Toate acestea ilustrează numărul mare și complexitatea operațiunilor tehnologice desfășurate în atelierele de fierărie. Prelucrarea la forjă, pe care am menționat-o deja, dar și operațiuni de măsurare și trasare, iar mai apoi debitate (tăiere) sau nituire. Și nu trebuie să uităm ornamentarea prin tehnici diverse, prin care era pusă în valoare și subliniată personalitatea fiecărui obiect.
Măiestria fierarilor este dovedită și prin faptul că unele dintre artefactele din fier realizate de daci ating un grad înalt de perfecțiune artistică.
PREMII: https://shoppingcitydeva.ro/evenimente/descopera-comori-dacice-si-castiga-premii-instant/
VIDEO INFORMATIV FOCUS UNUTV: https://fb.watch/5Lf5Th4FYa/