LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : Sediul - Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R. 

 

 

COMUNICAT

         

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

 

Astăzi aducem în atenția publicului, în mediul on-line, manuscrisul cu amintirile unui participant la Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, manuscris aflat în Colecția de istorie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane.

 

„De pe frontul din Galiția la Alba Iulia, o pagină de epopee națională” de Valeriu Pascu

 

Recunoștința și prețuirea noastră se îndreaptă astăzi către cei care au făcut posibilă Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Peste timp, amintirile lor vin să ne spună, iar și iar, cât de greu a fost în acele zile de tumult și frământare, dar și câtă bucurie le-a fost dat să trăiască în acele clipe unice din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia.

O sursă istorică remarcabilă cu ajutorul căreia avem privilegiul de a recupera o fărâmă din istoria evenimentelor din preajma Marii Uniri, sunt și amintirile hunedoreanului Valeriu Pascu, păstrate în manuscris la muzeul din Deva sub titlul „De pe frontul din Galiția la Alba Iulia, o pagină de epopee națională”. Evocarea întâmplărilor descrise pe parcursul celor 18 file, începe cu finalul lunii octombrie 1918, pe când Valeriu Pascu se afla în garnizoana de la Lemberg, în Galiția, și se încheie cu evenimentele trăite la Alba Iulia la 1 decembrie 1918.

Valeriu Pascu s-a născut la Săcărâmb, în 11 noiembrie 1893 (a trăit până în 21 ianuarie 1989), școala primară a urmat-o la Orăștie, gimnaziul la Sibiu și liceul la Brașov. La începerea Primului Război Mondial, în anul 1914, avea 21 de ani și fusese înrolat în Regimentul 64 Infanterie din Orăștie, sub comanda monarhiei austro-ungare. A fost în primele rânduri ale luptelor timp de patru ani, pe fronturile din Rusia și Italia și a fost rănit grav de două ori.

Prin intermediul amintirilor sale, îl „vedem” pe locotenentul Valeriu Pascu străbătând drumul spre Acasă (la Orăștie), pornind de pe frontul din Galiția, purtând de grijă unui număr de 300 de soldați români din Regimentul 41 Cernăuți și 100 de soldați români din Regimentul 63 Bistrița, pe care îi duce în siguranță la casele lor. În drumul său s-a întâlnit cu fruntașii români care au făcut România Mare, precum Iancu Flondor, Amos Frâncu, Elie Dăianu, care îl încurajau să se îndrepte spre locurile natale „căci acolo-i mare lipsă de prezența românilor în vederea organizării gărzilor românești”. Ajuns acasă, la Orăștie, a contribuit cu experiența sa de militar la formarea Gărzii Naționale Române și la organizarea alegerilor pentru delegații care urmau să reprezinte Orăștia la Adunarea Națională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918.

Ultimele patru file ale manuscrisului sunt dedicate evocării zilei de 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia. Cuvintele prin care Valeriu Pascu definește acele zile unice sunt entuziasm, măreție, smerenie, sobrietate, hotărâre, acestea descriindu-i pe toți românii din Transilvania, care, prin voință populară și în cunoștință de cauză, au luat hotărârea de a se uni cu „România Mamă”. Destinul a făcut ca Valeriu Pascu să fie delegat la comanda gărzii din Orăștie, titularul fiind bolnav. În această calitate a condus efectivul gărzii la Alba Iulia, iar în seara zilei de 30 noiembrie 1918 l-a prezentat comandantului gărzilor naționale din Alba, maiorul Florian Medrea. Repartizat împreună cu alți 60 de gardiști pe un sector de pe platoul Cetății, Valeriu Pascu menționează că nu s-a înregistrat nicio încercare de a provoca incidente, ca dovadă „că aici s-au întrunit românii pentru apărarea cauzei mari a neamului”.

În ziua de 1 decembrie 1918, în timp ce erau așteptați delegații Marii Adunări Naționale, Valeriu Pascu se afla pe una dintre tribune, fluturând tricolorul,unde rămâne și în timpul discursurilor, astfel că apare în două dintre celebrele fotografii făcute de Samoilă Mârza, „fotograful Unirii”.

Cea mai cunoscută dintre fotografiile care s-au păstrat din ziua proclamării unirii Transilvaniei cu România din 1 decembrie 1918, de la Alba Iulia, este cea în care episcopul greco-catolic Iuliu Hossu anunța mulțimii hotărârea de nestrămutat a românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Părțile Ungurești (Partium), de a se uni cu Regatul României. În fața sa, între cei din rândul întâi al fotografiei se disting avocatul orădean Aurel Lazăr (în stânga, cum privim imaginea), un militar cu drapelul în mâini și episcopul ortodox de Caransebeș, Miron Cristea (în centru).

Militarul este nimeni altul decât locotenentul Valeriu Pascu, port-drapel și comandant, în acea zi de 1 decembrie 1918, al Gărzii Naționale din Orăștie. Că el este cel ce poartă drapelul românesc în această imagine, am aflat tot de la Valeriu Pascu. Cu disciplina care l-a caracterizat până la sfârșitul vieții, acesta a atașat explicații scrise pentru fiecare obiect donat muzeului din Deva, fie că este vorba despre decorații, cărți, albume cu fotografii din Primul Război Mondial, uniforma de căpitan al Armatei Române sau o bucată din tricolorul purtat cu sine la Alba Iulia. Așa s-a întâmplat și cu albumul ‘La Grande Roumanie’(Paris, 1929), pe fila căruia a precizat numele personalităților aflate în binecunoscuta imagine, printre care și numele său.

Despre atmosfera din timpul evenimentelor unice trăite la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, Valeriu Pascu scria: „După comunicarea concluziilor de unire cu România în marele tumult de pe platou se naște o însuflețită și o spontană explozie de bucurie, oamenii se îmbrățișează, cei mai mulți plâng de bucurie. În jurul tribunelor se înalță imnul sfânt ‘Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte’, toată lumea intră în o mare horă a Unirii, pentru ca în cântece și jocuri naționale să intrăm în primele ceasuri de existență al unei Românii Mari, menită pe vecie să păzească neștirbită unitatea poporului român, despărțit și fărâmițat timp de două milenii ...Prin acest memoriu pe care-l scriu cu modestele mele puteri, vreau să îndeplinesc o sfântă datorie, față de întâmplările trăite în zilele de octombrie-noiembrie 1918, evenimente cruciale care au dus, prin contribuția românilor modești și anonimi și de pretutindeni, fiind conduși de cărturarii și inimoșii patrioți ai neamului românesc, la istoricul act al unirii Transilvaniei cu România, în ziua de 1 Decembre 1918”, relatează dr. Georgeta Deju, șef-serviciu, Secția de Istorie și Artă a Muzeului Civilizației Dacice și Romane.

 

Fotografii:

1. Valeriu Pascu, „De pe frontul din Galiția la Alba Iulia, o pagină de epopee națională”, manuscris, fila 1 (colecția de istorie a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane):

„În luna octombrie 1918 mă aflam în garnizoană la Lemberg, făcând parte din regimentul K.u.K. No 24 din Colomeia – Galiția.

Am fost mutat în această unitate în anul 1915 din regimentul K.u.K. No 64 de infanterie cu garnizoana din Orăștie, cu efectiv de soldați aproape în întregime români, deoarece eram considerați „politisch unverläslich” cunoscându-se faptul că mulți români din județele limitrofe cu România au dezertat trecând Carpații clandestin, înrolându-se în armata română, ca voluntari. Este semnificativ și faptul petrecut pe frontul rusesc din sectorul de la Baranovici când un mare număr de ostași români / 3 companii / din Regimentul 64 Orăștie au părăsit tranșeele austriace împreună cu gradații și ofițerii români, înarmați, s-au predat armatei rusești – ca apoi ca voluntari să fie înrolați mai târziu în armata română, luptându-se încadrați în unitățile armatei române din sectorul frontului dela Mărășești.

La Lemberg făceam parte începând din vara anului 1918 dintr-un detașament de securitate, așa zisele „Asistentz comandos” având calitatea de comandant de companie cu gradul de locotenent cu vechime. Misiunea acestor unități a fost să combată, în caz de nevoie și cu forța armelor, orice încercare se insurecție a populației civile sau eventual ale militarilor de origine ucraineană sau de alte naționalități din monarchia Austro-Ungară”.

2. Valeriu Pascu, locotenent în Armata austro-ungară, în Bruntál, Silezia Cehă (Freudenthal in Schlesien), în 1917 (colecția de istorie a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane).

3. Valeriu Pascu în uniforma Armatei Române. Din luna februarie 1919 a fost încadrat în armata română, Regimentul 83 Infanterie din Cluj, ca adjutant al comandantului, cu gradul de locotenent, fiind avansat la gradul de căpitan în septembrie 1919. A trecut în rezervă începând cu 31 august 1922, starea de sănătate fiindu-i șubrezită din cauza rănilor și bolilor dobândite în timpul celor patru ani de lupte și ca urmare a condițiilor deosebit de grele din tranșee (colecția de istorie a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane).

4. Valeriu Pascu la Cluj, în 1921, căpitan în Armata Română, Regimentul 83 Infanterie Cluj. Alături se află soția sa Minerva, născută Macrea, din Hunedoara. Tatăl său, Nicolae Macrea, a fost unul dintre fruntașii români cei mai activi în viața politică a orașului Hunedoara. A fost directorul băncii Agricola, redactor la ziarul local Glasul Hunedoarei, secretar al Consiliului Național Român Hunedoara. Mama sa, Ana Macrea (fiica primarului George Dănilă), a fost delegat de drept din partea Reuniunii femeilor române din Hunedoara, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918 (colecția de istorie a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane).

5. Ilustrație din albumul „La Grande Roumanie”, Paris, 1929, f. [18]: „Adunarea Națională de la Alba Iulia, 1 decembrie 1918”, cu notițele lui Valeriu Pascu aflat la tribuna oficială alături de avocatul Aurel Lazăr, de episcopul ortodox de Caransebeș Miron Cristea și episcopul greco-catolic de Gherla Iuliu Hossu. Fotografie realizată de Samoilă Mârza și reprodusă în album (biblioteca documentară a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane).

6. Valeriu Pascu, „De pe frontul din Galiția la Alba Iulia, o pagină de epopee națională”, manuscris, fila 17 (colecția de istorie a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane):

„Am fost repartizat împreună cu 60 gardiști pe un sector de pe platoul Cetății să menționăm și să dirijăm traseul circulației spre centrul locului unde s-au construit mai multe scene-tribune, pentru reprezentanții și delegații cari doreau să rostească cuvîntări către poporul adunat. Toată noaptea din 30 noiembrie spre 1 Decemb 1918, Alba Iulia era trează. Localurile de consumație erau tixite, vînzarea, respectiv servirea beuturilor de alcool au fost oprite printr-o ordonanță a Comandamentului orașului. În sala Dacia a hotelului și restaurantului cu acest nume, unde mă aflam pentru inspecția respectării restricțiilor impuse de autorități, nu s-au produs nici un fel de incidente, căci înflăcărarea și ținuta mulțimii tixite în sală au fost o garanție că aici s-au întrunit românii pentru apărarea cauzei mari a neamului. În patrulările de noapte, pe străzile orașului n-am înregistrat nicio încercare pentru a se provoca incidente menite să compromită adunarea de-a doua zi 1 Dec.

În această atmosferă și liniște și de securitatea ținerii marei adunări naționale, sosise momentul culminant pentru care ne-am adunat aici atâta popor, să putem fi martorii acestei zile istorice când s-a hotărât soartea Ardealului.

Pe tribuna pe care mă aflam la 1 Decembrie se găseau ca reprezentanți ai acestei adunări de mare importanță, în dreapta mea I.P.S.Episcopul de Caransebeș Miron Cristea, în fața mea Î.P.S. Episcopul Gherlei Iuliu Hossu citind rezoluția Marei Adunări prin care s-a proclamat Unirea cu România.

Tot aici se găsea reprezentând Bihorul împreună cu alți delegați Aurel Lazăr președ. Cons. Național din Oradea și alți delegați civili și militari așa cum se vede într-o fotografie a timpului pe care o anexez la acest memoriu. Fotografia aceasta este reprodusă prin o pictură murală în sala de recepție a Patriarhiei din București – în timpul cât a viețuit Patriarhul Miron”.

7. Banderolă tricoloră purtată de Valeriu Pascu la Alba Iulia la 1 decembrie 1918 (colecția de istorie a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane).

8. Cuvântarea avocatului din Orăștie dr. Aurel Vlad de la una dintre tribune, la Alba Iulia, în 1 Decembrie 1918. Alături de el se afla soția sa Ana, precum și port-drapelul Gărzii Naționale Române din Orăștie, lt. Valeriu Pascu (colecția de istorie a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane).

 

Textul integral al amintirilor poate fi lecturat în paginile anuarului „Sargetia. Acta Musei Devensis”, SN, IX, 2018, p. 191-219, disponibil pe adresa:

https://drive.google.com/file/d/1JmKEKyoVtww_m7CVYb08KjzD2tNSzTVj/view.

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați prezentarea de astăzi pe pagina de facebook a muzeului: https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției:  www.mcdr.ro.

 

Secţia de Marketing şi Relaţii cu Publicul

Citeşte mai departe ...

ACTIVITATEA DESFĂȘURATĂ DE CĂTRE KUUN GÉZA ÎN CADRUL SOCIETĂȚII DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE A COMITATULUI HUNEDOARA

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

 

COMUNICAT

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva continuă expunerea on-line a activității Societății de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara și a rolului pe care membrii acesteia l-au avut în cultura hunedoreană de la sfârșitul secolului al XIX – lea și începutul secolului al XX – lea.

În rândurile de mai jos, dr. Cristina Bodό, cercetător științific, Secția de Arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva, prezintă activitatea desfășurată de către Kuun Géza în cadrul Societății de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara.

 

KUUN GÉZA

„Primul președinte al Societății de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara a fost contele Kuun Géza, cunoscut om de știință al epocii, lingvist, orientalist, filolog.

Kuun Géza s-a născut la Sibiu, în 1838, tatăl său fiind Kuun László, iar mama sa Gyulay Konstancia (din familia Gyulay de la Mintia). Și-a petrecut anii copilăriei la Sibiu, Biscaria (Simeria), Geoagiu, Orăștie și Cluj. A început educația acasă, cu învățători particulari, apoi a învățat la Colegiul reformat din Cluj, iar după 1849 s-a mutat la Buda, continuând studiile acolo. În perioada 1852-1855 urmează cursurile Școlii reale superioare din Pesta. În toamna anului 1855 se înscrie la Universitatea din Pesta, la cursurile de filologie clasică, arheologie, numismatică și istorie, iar ca autodidact a studiat limbile orientale. Pentru a-și completa studiile, efectuează numeroase călătorii în străinătate, începând cu anul 1856, când vizitează Italia, de care se îndrăgostește. În 1858-1859 se afla la Universitatea din Göttingen, unde a studiat filosofia.

Din tinerețe s-a dedicat cu pasiune științei, punând această activitate pe primul loc, a întreprins numeroase călătorii de studii în țară și străinătate, unde a frecventat biblioteci valoroase și a stabilit legături în lumea științifică. Prin atitudinea și activitatea sa s-a integrat în spiritul epocii sale frumos definite de contele Mikó Imre (cu rol decisiv în înființarea Asociației Muzeului Ardelean) care credea că, pe parcursul anilor 1850-1860, nu exista misiune mai frumoasă decât a sluji țara pe terenul literaturii și științei.

În anul 1856 participă la o primă încercare de constituire a unei asociații de arheologie în comitatul Hunedoara.

În 1869 a moștenit proprietatea de la Mintia de la unchiul său Gyulay Lajos, astfel că a petrecut timp îndelungat în această reședință, unde se afla o bogată colecție de documente, cărți și antichități, pe care a îngrijit-o, a studiat-o și a îmbogățit-o. A făcut din domeniul de la Mintia un centru al vieții culturale hunedorene.

A fost președintele Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara din 1880 până la moartea sa survenită în 1905; cu precizarea că din 1903 (după ce, din cauza stării de sănătate, și-a trimis demisia) a fost numit președinte pe viață, fiind scutit de părțile administrative ale funcției, care au fost preluate de președintele ales Fáy Béla. Pentru a ilustra crezul său legat de Societatea pe care a condus-o mai bine de două decenii, cităm din Cuvântul de deschidere ținut în cadrul adunării generale din 1881: <<În comitatul nostru, ruinele şi bogatele descoperiri ale epocii vechi, documentele vechi găsite până acum hrănesc speranţa pentru rezultatele favorabile ale cercetărilor viitoare, întâmplarea norocoasă, care adesea a adus şi aduce de sub pământ antichităţi îngropate de sute şi mii de ani, ne atrage atenţia ca să cercetăm neobosit trecutul acestui pământ bogat în evenimente diverse; acest pământ unde nu trebuie doar să trăim şi să murim, ci trebuie să ne îndeplinim datoria față de ţară, iar printre acestea se află cultivarea tuturor ramurilor ştiinţelor şi îngrijirea sentimentelor de recunoştinţă faţă de trecut>>.

În cei aproape 25 de ani cât a condus asociația de cultură hunedoreană și-a pus la dispoziția acesteia cunoștințele sale din diferitele ramuri ale științei, timpul, relațiile, o parte din avere, de multe ori, la castelul său de la Mintia, oferind găzduire membrilor Societății și musafirilor acestora.

Din 1867 a devenit membru corespondent al Academiei Maghiare de Științe, iar din 1883 membru de onoare. Între anii 1901 și 1904 a fost vicepreședinte al Academiei Maghiare. Personalitate marcantă a sfârșitului de secol XIX, Kuun Géza a fost președinte, președinte de onoare sau membru al mai multor societăți de cultură ale epocii.

A murit în noaptea de 9 spre 10 aprilie 1905, la Budapesta, fiind înmormântat la Cluj, în cimitirul Házsongárd (Cimitirul Central), iar inima, conform propriei dorințe, este adusă la Mintia și îngropată în biserica reformată de aici.

A lăsat moștenire biblioteca și arhiva Asociației Muzeului Ardelean, iar monumentele din piatră de la Mintia muzeului Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara” relatează dr. Cristina Bodό.

 

Imagini:

1. Kuun Géza (după Ország Világ, 1887)

2. Kuun Géza (după Vasárnapi Ujság, 1905)

3. Reședința de la Mintia (după Vasárnapi Ujság, 1905, foto dr. Nielsen Konrad)

4. Fotografie realizată cu ocazia vizitei delegației oamenilor de știință din România, condusă de Grigore Tocilescu, din 1902

 

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați prezentarea de astăzi pe pagina de facebook a muzeului: https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției: www.mcdr.ro.

 

 

Secţia de Marketing şi Relaţii cu PubliculSecţia de Marketing şi Relaţii cu Publicul

  

Citeşte mai departe ...

Expoziția „RESTITUIRI ISTORICE – 2020” realizată de Secția de Restaurare, Investigații, Conservare

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : Palatul Magna Curia - Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

      Evenimentul „Noaptea Muzeelor”, ediția a XVI-a a debutat cu vernisajul expoziției Restituiri Istorice – 2020, realizată de Secția de Restaurare, Investigații, Conservare a Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva. Vernisajul expoziției s-a desfășurat on-line, sâmbătă 14 noiembrie 2020, începând cu ora 15.00.

      „Expoziția de restaurare este organizată de către specialiștii în domeniul restaurării-conservării din cadrul Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva și își propune să prezinte publicului vizitator o parte din activitatea desfășurată în laboratoarele instituției pe parcursul anului 2020.

      Materialele descoperite pe șantierele arheologice precum și obiectele de patrimoniu găsite întâmplător pe teritoriul județului Hunedoara sunt restaurate și conservate de către cei 5 experți atestați pe domeniile metal, ceramică, carte veche, în vederea cercetării, valorificării științifice și expunerii acestora. În general activitatea laboratorului de restaurare are în vedere găsirea unor soluții de readucere a obiectelor de patrimoniu aproape de starea lor inițială și recăpătării calităților estetice, intervenții de restaurare care să asigure o durată mai mare de viață în condiții optime.

      Intervenţia neavizată asupra obiectelor de patrimoniu a dus la pierderea masivă a unor artefacte şi concomitent la distrugerea unor mărturii istorice despre evoluţia vieţii şi locuirii umane. Acțiunea face parte dintr-o campanie de promovare și conștientizare a rolului pe care îl reprezintă restaurarea bunurilor culturale mobile, importanța salvării patrimoniului cultural național și nu în ultimul rând, să prezinte etape din activitatea desfășurată în laboratoarele Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva de către profesioniștii din domeniu” relatează Ioana Popițiu, șef-serviciu, Secția de Restaurare, Investigații, Conservare.

      

 

Vernisajul expoziției „Restituiri Istorice - 2020”:

 https://fb.watch/1OjEqqi8hX/

 

Citeşte mai departe ...

Vernisajul on-line al expoziției „RESTITUIRI ISTORICE – 2020”, realizată de Secția de Restaurare, Investigații, Conservare

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : Palatul Magna Curia - Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

      Evenimentul „Noaptea Muzeelor”, ediția a XVI-a a debutat cu vernisajul expoziției Restituiri Istorice – 2020, realizată de Secția de Restaurare, Investigații, Conservare a Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva. Vernisajul expoziției s-a desfășurat on-line, 13 noiembrie 2020, începând cu ora 10.00.

      „Expoziția de restaurare este organizată de către specialiștii în domeniul restaurării-conservării din cadrul Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva și își propune să prezinte publicului vizitator o parte din activitatea desfășurată în laboratoarele instituției pe parcursul anului 2020.

      Materialele descoperite pe șantierele arheologice precum și obiectele de patrimoniu găsite întâmplător pe teritoriul județului Hunedoara sunt restaurate și conservate de către cei 5 experți atestați pe domeniile metal, ceramică, carte veche, în vederea cercetării, valorificării științifice și expunerii acestora. În general activitatea laboratorului de restaurare are în vedere găsirea unor soluții de readucere a obiectelor de patrimoniu aproape de starea lor inițială și recăpătării calităților estetice, intervenții de restaurare care să asigure o durată mai mare de viață în condiții optime.

      Intervenţia neavizată asupra obiectelor de patrimoniu a dus la pierderea masivă a unor artefacte şi concomitent la distrugerea unor mărturii istorice despre evoluţia vieţii şi locuirii umane. Acțiunea face parte dintr-o campanie de promovare și conștientizare a rolului pe care îl reprezintă restaurarea bunurilor culturale mobile, importanța salvării patrimoniului cultural național și nu în ultimul rând, să prezinte etape din activitatea desfășurată în laboratoarele Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva de către profesioniștii din domeniu” relatează Ioana Popițiu, șef-serviciu, Secția de Restaurare, Investigații, Conservare.

      

 

Vernisajul expoziției „Restituiri Istorice - 2020”:

 https://fb.watch/1OjEqqi8hX/

 

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS