Expoziții și Evenimente

expozitii si evenimente

BISERICA DE ZID DE LA RIBIȚA - un alt monument istoric al județului Hunedoara (proiectul online „Un monument pe săptămână”)

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

 

 

COMUNICAT

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva aduce astăzi în atenția publicului, în cadrul proiectului online, Un monument pe săptămână, un alt monument istoric al județului Hunedoara.

Prezentarea monumentului este realizată în rândurile de mai jos de către dr. Daniel I. Iancu, cercetător științific III, Secția de Istorie și Artă a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

 

Biserica de zid de la Ribița

 

<<Printre monumentele reprezentative din județul Hunedoara se numără și cel de la Ribița, comuna Ribița. Mai precis biserica de zid datând din secolul al XV-lea. „Ribița (822 loc.) Așezată pe șoseaua destul de bună, a fost sat de mineri, stăpânit odinioară de nobilimea feudală, și un loc de aspră răzbunare a țăranilor răsculați.”... Biserica este „situată la marginea satului pe o mică ridicătură. ... Pisania a putut fi citită numai fragmentar. Din ea știm că biserica din Ribița a fost zugrăvită la 15 iulie 1417” (Octavian Floca și Victor Șuiagă Ghidul Județului Hunedoara, Deva, 1936, p. 184).

Având hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, biserica din Ribița, se află „în aceeași minunată Țară a Crișului Alb”, fiind un edificiu „alcătuit dintr-un altar rectangular decroșat, boltit în semicilindru, o navă cu pereți masivi și un turn-clopotniță, precedat de un pridvor deschis din lemn. Turnul, prevăzut cu un portal gotic, în arc frânt cu acoladă, comunică cu nava, la nivelul primului său etaj, prin două ferestre, spațiul format substituindu-se unei tribune, rezervată ctitorului și familiei sale” (Florin Dobrei, Bisericile ortodoxe hunedorene, Reșița, 2011, p. 90).

Renovările și reparațiile din anii 1869-1870, 1922, 1927-1928, 1968 și 1990 au condus la aspectul actual al construcției ecleziastice. „Din punct de vedere confesional, biserica din Ribița a avut o traiectorie similară celei din Crișcior ... lăcașul de cult nu s-a aflat, probabil, nici o clipă în aria de jurisdicție latină, cu toate că, pentru acele vremuri de tranziție de la starea de cnezialitate la spre cea de nobiliaritate a elitelor românești ... constituia un deziderat parțial realizat” (p. 93).

Cercetătorul dr. Valentin Trifescu, lector asociat la Universitatea Sapientia din Miercurea Ciuc, în volumul său dedicat și bisericii din Ribița meționează, referitor la iconografia monumentului, că „prezența sfintei protectoare a minerilor în programul iconografic de la Ribița spune multe, deoarece este cunoscut faptul că Țara Crișului Alb era o zonă cu îndelungate tradiții miniere care coborau până în epoca romană. În același timp, sfânta este și protectoarea morții subite, teamă care a cutremurat viața omului medieval și cu atât mai mult pe cea a cavalerilor care erau expuși mult mai mult unei morți tragice și pe neașteptate” (vezi Bisericile cneziale din Ribița și Crișcior. Începutul secolului al XV-lea, Cluj-Napoca, 2010, p. 63).

Pentru a recapitula unele informații, trebuie să menționăm și volumul I din Arta în România. Din preistorie în contemporaneitate, editat de academicienii Răzvan Theodorescu și Marius Porumb, București - Cluj-Napoca, 2018, volum în care se specifică că „planimetric și stilistic arhitectura bisericii de la Ribița (județul Hunedoara), construită înainte de anul 1417, când a fost împodobită cu frescă, face parte din categoria ctitoriilor cneziale, cu naosul pe plan rectangular, iar absida altarului decroșată de formă patrulateră”(p. 232)>>, relatează dr. Daniel I. Iancu.

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați propunerea de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției  www.mcdr.ro.

 

 

Secția de Marketing și Relații cu Publicul

 

 

Citeşte mai departe ...

ACTIVITATEA DESFĂȘURATĂ DE SOCIETATEA DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE A COMITATULUI HUNEDOARA ÎN VEDEREA ÎNFIINȚĂRII UNUI MUZEU AL SOCIETĂȚII DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

 

COMUNICAT

 

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva continuă expunerea online a evenimentelor legate de activitatea Societății de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara și rolul pe care acesta l-a avut în cultura hunedoreană.

În rândurile de mai jos, dr. Cristina Bodό, Cercetător științific, Secția de Arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, vă prezintă activitatea desfășurată de Societatea de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara în vederea înființării unui muzeu al Societății de Istorie și Arheologie.

 

<<Unul dintre obiectivele principale ale Societății de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara l-a reprezentat înființarea unui muzeu, în care să fie adunate diferitele categorii de obiecte care vorbesc despre trecutul meleagurilor hunedorene. Membrii Societăţii şi-au dorit ca aceste piese să fie valorificate din punct de vedere ştiinţific, prin comunicări şi articole, dar, în acelaşi timp, să fie expuse pentru public.

Pentru început, au fost două modalităţi principale de dezvoltare a patrimoniului: donaţiile (pe primul loc) şi achiziționarea pieselor, iar începând cu 1882 se adaugă încă o sursă importantă: săpăturile arheologice.

Donaţiile au fost numeroase şi extrem de diverse, în ceea ce priveşte categoriile de obiecte şi epocile de care aparţin. La aproape fiecare şedinţă a Comitetului director se anunţă donaţii de piese, documente sau cărţi. Uneori, în cazul pieselor de mai mari dimensiuni, al căror transport presupunea şi un efort financiar, Societatea plăteşte această parte. Printre categoriile de piese primite ca donaţie se numără: monede – cele mai numeroase, bancnote, piese preistorice (ceramică, obiecte din piatră), fibule, opaiţe, monumente cu inscripţii, fragmente de statui de epocă romană, piese aparţinând epocii moderne, medalii, mostre de minerale.  

Din primii ani de funcţionare, Comitetul director al Societăţii avea în plan înfiinţarea treptată a unor colecţii, iar pentru aceasta, în funcţie de posibilităţi, se aloca o sumă anuală (din fonduri proprii sau din ajutorul de stat); dar se face apel şi la diversele autorităţi – pentru colecţia de ştiinţele naturii, s-au trimis cereri către intreprinderile miniere de pe teritoriul comitatului. Cunoaştem răspunsul Societăţii miniere din Săcărâmb, care a trimis muzeului 74 de mostre de minereuri.

Cum am mai menţionat, începând cu vara anului 1882, patrimoniul muzeal a fost îmbogăţit prin piesele rezultate în urma cercetărilor arheologice. Cele mai bogate rezultate, şi din acest punct de vedere, le-au avut săpăturile arheologice de la Sarmizegetusa.

Depozitarea şi expunerea acestor obiecte într-un spaţiu potrivit a fost problema care a însoţit istoria Societăţii de-a lungul întregii sale existenţe. De la început, conducerea Societăţii a considerat că Magna Curia ar oferi cadrul cel mai potrivit pentru găzduirea pieselor muzeului, astfel că s-au întreprins mai multe demersuri către autorităţile competente pentru a obţine spaţiul necesar. Cum, de-a lungul anilor, în ciuda repetatelor demersuri, muzeul nu s-a putut muta în castelul Magna Curia, Comitetul director a fost nevoit să găsească alte soluţii, considerate provizorii, pentru depozitarea pieselor intrate în patrimoniul Societăţii.

În 1889 se decid următoarele: muzeul să fie deschis publicului în fiecare duminică, între 10 şi 12; pentru creşterea atractivităţii acestuia, directorul să întocmească o listă cu piesele mai valoroase din muzeu, urmând să fie publicată pe cheltuiala Societăţii.

Muzeul Societății, pe perioada existenței sale, a avut trei directori, membri activi ai Societății, cu activitate științifică remarcabilă: Téglás Gábor (1880-1903), Mailand Oszkár (1903 - 1913) și Mallász József (1913 – 1920).

Conform capitolului 4, articolul 21 din Statut, directorul muzeului trebuia să se ocupe de obiectele intrate în muzeu (le determina, le clasa, le inventaria), să facă săpături arheologice, conform deciziei Comitetului director și să prezinte rezultatele acestora, să prezinte Comitetului director un raport anual despre starea muzeului, care ulterior se va înainta Adunării generale.

În timpul Primului Război Mondial piesele valoroase au fost mutate la Muzeul Național din Budapesta, ele ajungând înapoi pe 20 iulie 1918. Mallász József a închiriat clădirea orfelinatului pentru muzeu, unde începe să mute piesele începând cu luna mai 1919.

În perioada următoare, se fac paşii necesari înființării Muzeului Judeţului Hunedoara (care a preluat patrimoniul Societății), iar Mallász József, după ce a redactat regulamentele de funcționare a noii instituții, pornind de la Statutele Societății de Istorie, Arheologie și de Științe Naturale a comitatului Hunedoara (nume ce îl avea din 1913), a devenit primul director al Muzeului Județului Hunedoara, înfiinţat în decembrie 1920, prin ordin al prefectului>> relatează  dr. Cristina Bodό.

 

Foto:

1 – Téglás Gábor, primul director al Muzeului Societății de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara

2 – Relief mithraic, donat Societății

3-4 – Prima pagină și pagina referitoare la atribuțiile directorului muzeului din Statut (13 mai 1880)

 

 

Secţia de Marketing şi Relaţii cu Publicul

 

 

Citeşte mai departe ...

APOSTOL (București, 1683) restaurat în Laboratorul de Restaurare, Conservare, Investigaţii al MCDR

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

 

COMUNICAT

 

 

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva continuă expunerea în mediul online a obiectelor restaurate în laboratorul de Restaurare, Conservare, Investigaţii a instituției sale.

Este vorba de o altă carte restaurată. Descrierea cărții  este realizată de către Luminița Bogdan, expert restaurator carte veche documente, Secția Restaurare, Conservare, Investigaţii a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

 

APOSTOL, BUCUREȘTI, 1683

 

<<Arta tiparului românesc se ridică la o treaptă superioară în a doua jumătate a secolului XVII. În Țara Românească s-a format o școală de gravori, care înviorează și îmbogățesc ilustrația de carte. Inițiatorii acestei școli sunt Antim și Ioanichie Bakov care se identifică cu spiritul culturii noastre și dau o notă distinctivă gravurilor lor. La această mișcare contribuie și Damaschin Gerbest, un virtuoz al daltei, care semnează gravurile din Apostol (București, 1683).

Din 1682 se fac pași spre introducerea limbii române în biserică. În anul următor, 1683, se tipărește în tâlcuire românească "după orânduiala și urmarea tipicului grecesc" Apostolul, sub conducerea țării de către Șerban Cantacuzino și a mitropoliei de către Teodosie.

Format in folio de 5 foi nenumerotate și 200 numerotate. Tiparul cu negru și roșu pe pagină încadrată în chenar de linii cu 32 de rânduri la pagină. Ornamentația cuprinde frontispicii și inițiale ornamentale și 3 gravuri ocupând câte o pagină întreagă. Titlul este încadrat de o gravură semnată A. I, iar una dintre gravuri, pe lângă semnătura "Ieromonah Damaschin Gherbest" are și anul 1683 în cifre arabe>>, relatează Luminița Bogdan.

 

Bibliografie

Istoria cărții românești de la începuturi până la 1918, Mircea Tomescu, Ed. Științifică București, 1968, p. 73, 84

Bibliografia românească veche, vol. 1, p. 258

 

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva vă invită să vizionați propunerea de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro.

 

 

Secția de Marketing și Relații cu Publicul

 

 

 

http://mcdr.ro/sectii-si-compartimente/sectia-de-restaurare-investigatii-conservare

 

 

Citeşte mai departe ...

DE LA HAGA, LA ORĂȘTIE: O EDIȚIE OLANDEZĂ A ISTORIEI LUI ALEXANDRU CEL MARE

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

COMUNICAT

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prezintă un alt exponat virtual, în cadrul rubricii: PIESE REPREZENTATIVE DIN COLECȚIILE MUZEULUI CIVILIZAȚIEI DACICE ȘI ROMANE din DEVA.

Exponatul de astăzi este o carte veche care face parte din colecția bibliotecii documentare a Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva și este prezentată de către Georgeta Deju, Șef serviciu Secția de Istorie și Artă.

 

De la Haga, la Orăștie: o ediție olandeză a istoriei lui Alexandru cel Mare

Quintus Curtius Rufus, Alexander Magnus, Hagae Comitum, Apud Petrum van Thol Bibliopolam, 1708

 

<<Aducem în atenție o carte străină veche din colecția bibliotecii documentare, un exemplar cu un aspect elegant, de obiect de artă. Este vorba despre viața și faptele lui Alexandru Macedon expuse de istoricul latin Quintus Curtius Rufus (secolul 1 d. Hr.), într-o ediție tipărită în limba latină la Haga, în imprimeria lui Petrus Van Thol, în anul 1708.

Exemplarul este masiv, legat în pergament, ambele coperți având ornamente aurii. Formatul cărții este in octavo (21x12 cm), conține 1023 de pagini și are un aspect grafic deosebit dat de numeroasele ilustrații, hărți, viniete și inițiale ornate, care decorează volumul. Planşele realizate de artistul şi gravorul olandez Johannes van den Aveele (1655-1727) în tehnica aquaforte, ilustrează scene din orașele pe care Alexandru le-a cucerit, dintre care amintim Grădinile suspendate din Babilon sau Cucerirea cetății Persepolis, dar sunt înfățișate și arme și sisteme militare precum și hărți ale expedițiilor.

Tipărită la Haga, în anul 1708, cartea a ajuns în anul 1856 la Orăștie, în proprietatea arhitectului Ioan Hochol. Acesta a aplicat pe fila de titlu trei însemne de proprietate diferite: ex libris-ul autograf cu textul „Ex libris Joannis Hochol 1856”, ștampila cu tuș negru având legenda „HOCHOL JÁNOS ÉPITÉSZ SZASZVÁROST”, precum și ștampila timbru sec cu textul „HOCHOL JÁNOS ÉPITÉSZ”. Prezența cărții în Orăștie mărturisește preocupări de colecționare și lecturi dintre cele mai erudite, venite din centre culturale occidentale dintre cele mai dezvoltate.

Alexandru cel Mare (356-323 î. Hr.) a fost unul dintre cei mai mari comandați militari și strategi din istorie. Prin cuceririle sale, regele Macedoniei a ajuns stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată și a contribuit la răspândirea civilizației elenistice în întreaga lume. Fiu al regelui macedonean Filip al II-lea și al reginei Olimpia, Alexandru a primit o educație spartană, iar de la vârsta de 13 ani i-a fost adus ca tutore marele filozof Aristotel, care i-a insuflat vaste cunoștințe de filozofie, astronomie, matematică, biologie, artă, geografie, politică.

Inițial, lucrarea istoricului latin Quintus Curtius Rufus conținea zece cărți, dintre care s-au mai păstrat doar opt, mai precis cărțile III-X. Pe parcursul textului sunt expuse ostilitățile cu Darius, regele Persiei, ocuparea Feniciei, întemeierea Alexandriei, ocuparea cetăților Suza și Persepolis, conflictul cu sciții, supunerea unor populații din India, întoarcerea la Babilon și, în cele din urmă, moartea lui Alexandru și neînțelegerile dintre generalii săi, urmate de împărțirea imperiului.

Figura lui Alexandru este prezentată în mod laudativ în cea mai mare parte a lucrării, fiind văzut ca un monarh model, fiindu-i elogiat atât curajul, cât și pasiunea dezinteresată pentru glorie și clemența. În același timp îi era criticat orgoliul, irascibilitatea dar și tendința spre lux și dorința de divinizare, preluate din moravurile Orientului.

Cartea lui Quintus Curtius Rufus despre expediția lui Alexandru cel Mare în Asia rămâne una din cele mai prețioase relatări de călătorie din istorie, pe lângă descrierea luptelor și a evenimentelor politice fiind inserate descrieri ale oamenilor, țărilor, drumurilor, obiceiurilor, orașelor prin care a trecut în explorarea teritoriilor din jurul Levantului și de mai departe, din Asia.

Povestirile au un caracter aventuros, expedițiile sunt privite ca acte de cutezanță, de explorare a unor condiții și pericole necunoscute, subliniind superioritatea armatei și regelui macedonean față de „barbarii” Asiei. Tenta fantastică a povestirilor vine și ca rezultat al exotismului Asiei, neobișnuit pentru experiența europeană, teama de necunoscut amplificând primejdia și punând în mișcare imaginația. Sunt exagerate fenomenele naturale, echipamentul și armele dușmanilor, iar natura este descrisă ca luxuriantă, sălbatică, prăpăstioasă,astfel că orice încercare prin care trece armata macedoneană pune în lumină curajul și priceperea acestora. Modul de viață al popoarelor întâlnite este observat cu o deosebită atenție, unele ducându-și existența ca păstori și vânători, trăind în peșteri sau fiind nomade, altele având conducători care trăiau în lux, fiind descrise în amănunt îmbrăcămintea, cortegiile, darurile, cetățile, palatele și grădinile>>, relatează Georgeta Deju.

 

Bibliografie:

Proză istorică latină, trad. Radu Albala, studiu introductiv Mihai Nichita, București, Ed. pentru literatura universală, 1962;

Pierre Grimal, Literatura latină, București, Teora, 1997.

 

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva vă invită să vizionați propunerea de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro.

 

Secția de Marketing și Relații cu Publicul

 

http://mcdr.ro/biblioteca-mcdr-deva

Citeşte mai departe ...

UN SCAUN DE CURELĂRIT DE LA ORĂȘTIE - o altă piesă deosebită aflată în colecțiile Muzeului de Etnografie și Artă Populară Orăștie

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

 

COMUNICAT

 

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva aduce astăzi în atenția publicului, în mediul online, o altă piesă deosebită aflată în colecțiile Muzeului de Etnografie și Artă Populară Orăștie.

 

UN SCAUN DE CURELĂRIT DE LA ORĂȘTIE

 

<<Obiectele din piele pot fi considerate importante elemente ale vieții rurale românești. Fie că este vorba despre piese practice (șei, curele, genți, teci, etc.) sau piese folosite în cadrul unor ocazii și manifestări speciale, meșterii specializați în prelucrarea pieilor au fost nevoiți să țină pasul cu necesitățile zilnice și preferințele țăranului român.

Astăzi vă prezentăm o piesă deosebită din cadrul colecției Muzeului din Orăștie ce amintește de meșteșugul curelăritului, în prezent tot mai rar întâlnit. Este vorba despre un scaun pentru curelărit, instrument la care, cu ajutorul unor mâini dibace se puteau realiza șerparele bogat decorate, cât și alte piese deosebite din piele. Scaunul are o stare foarte bună de conservare, fiind achiziționat de muzeul orăștian în 1969>>, relatează specialiștii muzeului din Orăștie: muzeograf, Daniela Șendroiu, arheolog, Adrian Cătălin Căsălean.

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați propunerea de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro.

 

 

Secția de Marketing și Relații cu Publicul

 

 http://www.orastie.mcdr.ro/

 

 

Citeşte mai departe ...

CETATEA DE LA ORĂȘTIE - un alt monument reprezentativ al județului Hunedoara (proiectul online „Un monument pe săptămână”)

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

COMUNICAT

 

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prezintă astăzi în contextul proiectului online, Un monument pe săptămână, un alt monument reprezentativ al județului Hunedoara.

Descrierea monumentului este oferită în rândurile de mai jos de către dr. Daniel I. Iancu, cercetător științific III, Secția de Istorie și Artă a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

 

CETATEA ORĂȘTIEI

<<Începutul secolului al XIII-lea este emblematic din punctul de vedere al atestărilor documentare. Printre actele emise la acea vreme se regăsește și celebra Diplomă Andreiană, emisă în anul 1224, când actualul municipiu Orăștie este menționat prin cetatea sa sub denumirea de Broos. Diploma respectivă a confirmat practic privilegiile acordate sașilor din zonă de către regele Andrei al II-lea, fiul regelui Geza al III-lea și tatăl regelui Bela al IV-lea, al Ungariei, reprezentând astfel „cea dintâi atestare documentară a Orăștiei” (Ion Iliescu, Tiberiu Istrate, Orăștie. 750 de ani, Deva, 1974, p. 44). După cum afirma Hadrian Daicoviciu într-o prefață în a aceluiași volum, „dacă Orăștia ca urbe documentar atestată a împlinit 750 de ani, privirea care ar îmbrățișa întregul ei ținut se poate adânci cu încă peste un mileniu în istorie. Pentru multă lume numele Orăștiei evocă nu numai orașul, ci și, ba poate mai ales, munții care adăpostesc cetățile dacilor” (p. 11).

Interesant este faptul că în incinta cetății, în anii `90 ai secolului trecut, au fost descoperite ruinele unei biserici pe plan rotund. „Cea mai veche construcție din acest ansamblu [Cetatea Orăștiei] a fost o rotondă la est de corul gotic al bisericii reformate… La sfârșitul secolului al XIII-lea se construiește o basilică romanică cu turn de vest, peste care, în secolul al XIV-lea, este ridicată o basilică gotică, iar în jurul anului 1400 se construiește corul actual. Între 1820-1823 în nordul bisericii medievale este construită o biserică pentru comunitatea evanghelică” (Hermann Fabini, Universul cetăților bisericești din Transilvania, Sibiu, 2009, p. 109). Planul cetății este constituit dintr-un zid construit parțial în formă de dreptunghi, completat de un traseu arcuit. Materialul de bază se compune, în marea lui majoritate, din piatră neregulată. Patru turnuri interioare și trei turnuri de flancare, precum și un drum de strajă au asigurat paza cetății până la demantelarea ei și transformarea într-o simplă incintă de zid care bara accesul spre bisericile din interior.

De-a lungul timpului cetatea a mai fost apărată de un șanț cu apă, iar fortificația a beneficiat de o intrare pietonală, „o intrare foarte strâmtă cu ancadrament ogival de factură gotică”, iar pe partea de vest „se distingea o poartă de acces cu ancadrament semicircular de factură romanică târzie, blocată cel mai târziu în secolul al XV-lea” (Zeno Karl Pinter, Mihai Căstăian, Barbacana porții de nord a Cetății Orăștiei, în volumul Sașii și concetățenii lor ardeleni / Die Sachsen und Ihre nachbarn in Siebenburgen. Studia in Honorem Dr. Thomas Nagler, Alba Iulia, 2009, p. 65). Cercetările arheologice din ultimele decenii au surprins și barbacana construită ulterior, a cărei configurație poate fi acum recunoscută în pavajul din fața porții actuale de intrare în cetate, poartă ridicată în stilul neogotic>>, relatează dr. Daniel I. Iancu.

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați propunerea de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro.

 

Secția de Marketing și Relații cu Publicul

 

 

Citeşte mai departe ...

Începând cu data de 1 august 2020, SE REDESCHID SPRE VIZITARE spațiile expoziționale: Palatul Magna Curia, Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad și Complexul Memorial Aurel Vlaicu

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

COMUNICAT

 

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva vă comunică faptul că începând cu data de 1 august 2020, instituția muzeală își redeschide spre vizitare spațiile expoziționale, după cum urmează:

- Palatul Magna Curia,

- Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad,

- Complexul Memorial Aurel Vlaicu,

 

având următorul program:

 

Palatul Magna Curia – sediul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, între orele 10.00-18.00, de marți până duminică inclusiv; prețul biletului este de 4,00 lei – elevi, studenți, pensionari și persoane adulte cu handicap mediu și ușor; 20,00 - lei adulți; copilul cu handicap precum și persoana care îl însoțește beneficiază de gratuitate; adultul cu handicap grav sau accentuat, precum și persoana care îl însoțește beneficiază de gratuitate.

 

Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad între orele 10.00-18.00, de marți până duminică inclusiv; prețul biletului este de 2,00 lei – elevi, studenți, pensionari și persoane adulte cu handicap mediu și ușor; 10,00 lei – adulți; copilul cu handicap precum și persoana care îl însoțește beneficiază de gratuitate; adultul cu handicap grav sau accentuat, precum și persoana care îl însoțește beneficiază de gratuitate.

Complexul Memorial Aurel Vlaicu între orele 10.00-18.00, de marți până duminică inclusiv; prețul biletului este de 2,00 lei – elevi, studenți, pensionari și persoane adulte cu handicap mediu și ușor; 10,00 lei – adulți; copilul cu handicap precum și persoana care îl însoțește beneficiază de gratuitate; adultul cu handicap grav sau accentuat, precum și persoana care îl însoțește beneficiază de gratuitate.

 

Vă rugăm să respectați următoarele reguli în vederea protejării sănătății vizitatorilor și a personalului Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, în contextul pandemiei Covid 19:

1. accesul publicului va fi permis numai în condițiile purtării măștii (medicală/non-medicală) pe toată durata vizitei în muzeu. Pentru a oferi o protecție eficace, masca trebuie să acopere gura și nasul;

2. au fost amplasate vizibil anunțuri scrise privind regulile de distanțare fizică (minim 2 m între vizitatori);

3. la intrarea în muzeu se va efectua un triaj observațional și nu se va permite accesul persoanelor care prezintă simptome de infecție respiratorie (tuse, strănut, rinoree);

4. se va efectua termometrizarea noncontact a vizitatorilor. Persoanele care refuză să le fie verificată temperatura sau au temperatura peste 37,3°C nu vor avea acces în muzeu;

5. vizitatorii își vor dezinfecta mâinile cu dezinfectant avizat, pe bază de alcool care va fi pus la dispoziție la intrarea în muzeu;

6. vizitatorii vor utiliza covoarele cu dezinfectant pentru încălțăminte aflate la intrarea în muzeu;

7. limitarea vizitei la un interval de timp de o oră în muzeu;

8. nu se va efectua ghidaj;

9. accesul este permis în grupuri de maxim 5 persoane (cu excepția familiilor cu 2 sau mai mulți copii);

10. curtea muzeului va fi folosită drept spațiu de așteptare pentru vizitatori;

11. în perioada stării de alertă nu vor fi organizate evenimente culturale, vernisaje de expoziții în spațiile interioare. Pentru evenimente pot fi folosite curțile interioare ale muzeului, prin respectarea distanțării sociale și limitarea la maxim 50 persoane.

 

Vă așteptăm cu drag!

                  

Secția de Marketing și Relații cu Publicul

 

Citeşte mai departe ...

DESPRE CUM SE FĂCEA EDUCAȚIA PÂNĂ LA 1918: „La școală înainte de Marea Unire. Cărți didactice din patrimoniul Muzeului din Deva. Catalog de expoziție”, Cluj-Napoca, 2018, autor Georgeta Deju

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

 

COMUNICAT

 

 

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva aduce astăzi în atenția publicului în mediul online, o altă prezentare a Publicațiilor Cercetătorilor Științifici din cadrul instituției muzeale.

 

Despre cum se făcea educația până la 1918

Georgeta Deju, La școală înainte de Marea Unire. Cărți didactice din patrimoniul Muzeului din Deva. Catalog de expoziție, Cluj-Napoca, 2018

 

<<Editat în Anul Centenarului, volumul La școală înainte de Marea Unire. Cărți didactice din patrimoniul Muzeului din Deva, apărut la Editura Argonaut, este practic catalogul expoziției tematice cu același titlu, vernisată pe data de 14 mai 2018 și accesibilă vizitatorilor până pe 15 octombrie același an.

„Prin cărțile didactice se promovau limba română literară, dar și cunoștințele necesare dezvoltării personale a celor care urmau să transmită mai departe patrimoniul cultural național”. Astfel, inițiativa Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva a constituit „un excelent prilej de a readuce în memoria colectivă efortul miilor de intelectuali români din Transilvania de a menține trează conștiința națională românească”, afirmă în Cuvântul înainte prof. dr. Liviu Lazăr (p. 3).

Catalogul, bazat pe expoziția mai sus amintită, prezintă o parte dintre volumele didactice aflate în aflate în patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, tipărite între anii 1709 și 1913 „în centre tipografice precum Blaj, Brașov, Buda, Deva, Sibiu, Viena, unde s-au editat și imprimat cărțile atât de necesare învățământului în limba română din Transilvania”, după cum precizează autoarea în studiul introductiv (p. 5). Practic, este vorba despre 50 de cărți redate în 100 de ilustrații menite să aducă aminte de Marea Unire.

„Abecedarele și cărțile de citire erau cele mai importante cărți din viața școlară, dar și în cea de familie. Conținutul textelor de învățare și exersare a cititului contribuia direct la formarea morală a elevilor, la dezvoltarea gustului pentru literatură, la educația lor patriotică și politică și îi familiariza cu noțiuni elementare ale disciplinelor care urmau să fie studiate în anii următori: religie, istorie, geografie, aritmetică, științele naturii” (p. 8). Spre exemplu, în Abecedarul cu slove chirilice și cu litere romane, tipărit la Sibiu în 1851, se specifica că „abecedariul este întâia carte a unei națiuni”.

Nu menționăm toate volumele amintite în catalog, dar poate că unele precizări sunt necesare pentru a avea dovada educației de care a beneficiat tineretul școlar înainte de Marea Unire în Transilvania. Astfel, în Lista cronologică a cărților didactice (p. 17-21), dar și parcurgând celelalte pagini, putem identifica o Psaltire apărută la Sibiu în 1709, o Îndreptare către Aritmetică (Blaj, 1785), Geografia sau Scrierea Pământului (Buda, 1814), un Ceaslov din 1826, o Descriere scurtă a Țării Ardealului (Blaj, 1847), volumul lui Timotei Cipariu, Compendiu de Gramatica Limbii Române (Blaj, 1862), Istoria bisericească pentru școlile poporale (Sibiu, 1906) sau cartea didactică a lui Vasile Petri, Nou abecedar românesc. Întocmit atât după scriptologia pură, cât și după scriptologia mixtă. Sistem sintetic (Sibiu, 1913)>> relatează dr. Daniel I. Iancu, cercetător științific III, Secția de Istorie și Artă a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați volumul prezentat astăzi, virtual, pe pagina de facebook a muzeului: https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției: www.mcdr.ro

 

 

Secţia de Marketing şi Relaţii cu Publicul

 

 

 

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS