Expoziții și Evenimente

expozitii si evenimente

Exponatul lunii Octombrie

Detalii Eveniment :

  • Data: - -
  • Locatia :1 Decembrie, Nr. 39
  • M.C.D.R.

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva propune vizitatorilor, în luna octombrie 2016, o altă piesă în cadrul acţiunii intitulate „Exponatul lunii”, piesă ce poate fi admirată în spaţiul special amenajat la intrarea în Palatul Magna Curia.

Exponatul lunii octombrie 2016 face parte din colecția veche de arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane și a intrat în patrimoniul instituției noastre în urma descoperirii sale în punctul Cimitirul Ceangăilor din municipiul Deva. Este vorba despre o căniță din lut, lucrată manual, arsă în mediu reducător (absența oxigenului), aceasta fiind cauza care a determinat culoarea vasului, brun-cenușiu.


Din punct de vedere cronologico-cultural, obiectul expus aparține epocii bronzului, perioada de mijloc (aproximativ 2200-1600/1500 î. Hr.), mai precis culturii Otomani. Aceasta este una dintre cele mai cunoscute culturi ale epocii bronzului și are ca zonă de formare nordul României, ajungând apoi până în Podișul Transilvaniei, unde a pătruns pe două căi: aliniamentul Crișului Repede și al Someșului, respectiv valea Mureșului.

Obiectul face parte din categoria ceramicii fine, fapt demonstrat atât de calitatea ceramicii, ușor lustruită, cât și de decorul acestuia. Se observă două șiruri de incizii duble, paralele, dispuse pe gâtul vasului și în zona de îmbinare a acestuia cu corpul. Pe corpul vasului se desfășoară un registru decorativ de spirale duble incizate, sub formă de inimă, patru la număr, întreg decorul fiind încrustat cu materie albă. Din punctul de vedere al formei, se poate observa gâtul aproximativ cilindric, buza evazată, toarta supraînălțată, corpul ușor bombat, piesa având înălțimea de 14 cm și diametrul gurii de 11 cm.

Citeşte mai departe ...

Expoziţia „Obiecte de tezaur din colecţiile Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva”

Detalii Eveniment :

  • Data: -
  • Locatia :1 Decembrie, Nr. 39
  • M.C.D.R.

Obiectele vechi au atras interesul oamenilor din vechime și au darul să atragă și astăzi. Poveștile cu și despre comori au fascinat întotdeauna și au stimulat imaginația tinerilor precum și pe a celor mai în vârstă. Obiectele realizate din metale prețioase, din aur și argint sunt cele care polarizează în cea mai mare măsură atenția publicului.

Metalele prețioase au constituit încă din momentul descoperirii lor materii prime pentru confecționarea de obiecte prin care este simbolizat prestigiul posesorului sau pe al celui care le expune. Din metale prețioase au fost realizate piese de port și podoabă, însemne ale maiestății sociale, politice sau religioase și uneori chiar și arme ori ornamente ale unor arme. Moneda, acest echivalent universal pentru orice marfă, a cărei valoare este întărită de autoritate prin efigiile imprimate pe ele au fost la început realizate din metale prețioase.

Toate acestea erau păstrate în locuri bine păzite, uneori în temple, alte ori în visterii și nu de puține ori, pentru a fi puse la adăpost de pericole, ele erau îngropate cu speranța că vor fi recuperate după ce pericolul trece.

Muzeul din Deva a adunat pe parcursul existenței sale de un secol și mai bine o serie de artefacte confecționate din metale prețioase pe care dorește să le prezinte publicului, odată cu poveștile ascunse în spatele artefactelor. Între ele se numără piese de port și podoabă, uneori chiar garnituri de costum, monede, piese cu caracter votiv și chiar părți componente ale unor atelaje.

Naraţiunea expoziţională a fost ilustrată prin intermediul mai multor teme, fiecăreia fiindu-le destinate vitrine adecvate.

Citeşte mai departe ...

Expoziția „Cetatea Devei, redată orașului”

Detalii Eveniment :

  • Data:  -
  • Locatia :1 Decembrie, Nr. 39
  • M.C.D.R.

Istoricul cercetărilor arheologice

Primele săpături cunoscute, efectuate în interiorul Cetăţii Deva, au fost realizate între anii 1969-1970 (de către o echipa condusă de Octavian Floca) când s-a degajat parţial de dărâmături interiorul primei incinte a cetăţii.

Între anii 2001-2004 au fost executate mai multe campanii de cercetare arheologică, de mică amploare, menite să identifice cea mai bună poziţie pentru amplasarea telecabinei.


Odată cu demararea amplului proiect de restaurare-conservare a fortificaţiei medievale s-a pus problema unor cercetări arheologice vaste care sa acopere întreaga suprafaţă a cetăţii.

Lucrările arheologice s-au derula în două campanii arheologice: aprilie - octombrie, 2008 aprilie - august, 2013, de către un colectiv de arheologi conduşi de arheolog expert dr. Daniela Marcu Istrate.

Scopul cercetării arheologice a fost: recuperarea documentară a materialului arheologic descoperit; stabilirea relaţiilor cronologice dintre structurile de zidărie existente cronologizarea acestora. Din punct de vedere ştiinţific cercetarea se află într-un stadiu intermediar, deoarece nu poate fi finalizată deci după prelucrarea integrală a descoperirilor coroborarea acestor informaţii cu cele documentare ai de istoria artei. Expoziţia de faţă exemplifică acest stadiu intermediar al cercetărilor, prezentând publicului devean o parte a materialelor arheologice descoperite în urma celor două campanii.

Un proiect pentru deveni

Obiectivul Consiliului Local Deva prin proiectul Reabilitare a zonei urbane „Dealul Cetăţii” monument al naturii istoric, cu valoare turistică ridicată, din municipiul Deva, a fost integrarea ansamblului format din dealul cetăţii şi cetatea medievală într-un circuit turistic de vizitare a oraşului Deva şi, în acelaşi timp, într-un mai amplu circuit de vizitare al monumentelor istorice ale judeţului Hunedoara. Proiectul, ale cărui formalităţi au început încă din 2005, a fost demarat în 2007.

Într-o primă fază, în perioada 2008 - 2011, au fost realizate lucrări de intervenţie de primă necesitate pentru incinta I, în paralel cu cercetarea arheologică (aprilie - octombrie, 2008). Proiectul pentru incintele II şi Ill a fost depus în 2008, lucrările începând însă doar în 2013, estimându-se finalizarea şantierului în cursul anului 2014. Pentru această a doua fază a proiectului a fost realizată o nouă campanie de cercetări arheologice (aprilie - august, 2013).

Cetatea regală a Devei - scurt istoric

Construită la mijlocul secolului al XIII-lea într-o zonă strategică, la îngustarea Văii Mureşului pătrunderea râului în defileul dintre Munţii Poiana Ruscă şi Apuseni, Cetatea Devei a fost una dintre cele mai importante cetăţi ale Transilvaniei. Numită pe drept cuvânt „cheia Mureşului”, fortificaţia a păzit, secole de-a rândul, ieşirea şi intrarea în Transilvania, pe valea Mureşului, a uneia din cele mai importante artere de circulaţie spre centrul vestul Europei.

Prima atestare documentară a cetăţii Deva datează din anul 1269, când într-un act emis de Ştefan, ducele Transilvaniei, aceasta este donată greavului Chyl din Câlnic. La sfârşitul secolului al XIII-lea cetatea a devenit reşedinţa voievozilor Roland Borşa Ladislau Kán, de unde aceştia exercitau autoritatea asupra voievodatului, care nu mai depindea decât formal, de regatul Ungariei.

În 1444, regele maghiar Ladislau al V-lea donează cetatea, cu cele 56 de sate aparţinătoare, lui loan de Hunedoara, ca răsplată pentru victoriile lui împotriva turcilor.

În anul 1581, cetatea Deva a ajuns în mâinile lui Ferenc Geszthy, comandantul oştilor guvernatorul Transilvaniei, printr-o donaţie a voievodului Kristof Bathory. El a efectuat lucrări de construcţie, mai ales în partea de sud.

La sfârşitul secolului al XVII-lea cetatea intră în posesia casei de Habsburg, împreună cu proprietăţile fiscale ale principatului. În 1713, după pacea de la Satu Mare, Voievodatul independent al Transilvaniei îşi încetează existenţa. Din acest an noul guvernator Johann Steinville începe lucrări de transformare a cetăţii într-o fortificaţie bastionară, cuprinzând terenul de la bazele cetăţii.

În 1849, dintr-o neglijentă, a explodat depozitul de muniţie, deflagraţia dărâmând toată latura de est a cetăţii. După această dată cetatea a fost părăsită şi lăsată în paragină.

Expoziția aduce în atenția vizitatorului atât etapele cercetării arheologice cât și o serie de artefacte care ilustrează fragmente de viață din existența istorică a Cetății.

Citeşte mai departe ...

Tradiție și continuitate la muzeul devean - Ambient de secol XIX

Detalii Eveniment :

  • Data: -
  • Locatia: 1 Decembrie, Nr. 39
  • M.C.D.R.

Zestrea patrimonială a Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, care a depăşit vârsta de 130 de ani, s-a îmbogăţit an de an. Din multitudinea pieselor de mare valoare aflate aici, specialiştii instituţiei au realizat, într-o încăpere de la parterul Palatului Magna Curia expoziția intitulată Tradiție și continuitate la muzeul deveanAmbient de secol XIX.

______________________

În cadrul acesteia sunt expuse trei corpuri de mobilier de mari dimensiuni, două în stil Altdeutsch iar unul în stil Seccesion, acest stil fiind reprezentat în sală de o superbă oglindă de început de secol XX. În ceea ce priveşte piesele mici de mobilier, vizitatorul poate admira o masă Biedermaier din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în jurul căreia se regăsesc splendide scaune în stil Altdeutsch, îmbrăcate în piele. „Secretaire"-ul, adevărată bijuterie dăltuită în lemn, avea rostul de a adăposti obiecte de valoare. Trecerea timpului era înregistrată de un ceas-pendulă de început de secol XX, iar petrecerea timpului se făcea și cu ajutorul. cântecelor emise de gramofon.

Printre obiectele de artă decorativă expuse pe mobilierul mare se regăsesc cupa aniversară primită din partea autorităţilor de primarul român al oraşului Hunedoara, George Dănilă, în anul 1897, dar și o parte din produsele de faianţă ale manufacturii de la Batiz, manufactură care a activat aproximativ între anii 1805 – 1865. Vesela de culori diferite (galben, de culoarea osului, negru) produsă la Batiz delimitează cele trei stadii în evoluţia acestei manufacturi hunedorene de succes.

Tot în această sală sunt expuse și câteva dintre cele mai valoroase tablouri din colecţia de artă a Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva. Este vorba despre creaţii care înfăţişează personaje ce au jucat un rol important în istoria meleagurilor hunedorene în secolul al XlX-lea. Trei dintre acestea au aparținut familiei nobiliare haţegane Nopcsa: Alexius (1775-1862), Ladislau (1794-1884) și Franciscus (1815-1904). Alexius a fost Comite al Hunedoarei între 1817 și 1821, apoi Cancelar al Curţii din Viena pentru Transilvania, și a primit în 1855 rangul nobiliar de Baron, pentru serviciile aduse Imperiului. Ladislau a fost Comite Suprem al Hunedoarei între anii 1833-1848, iar în timpul Revoluţiei de la 1848-49, în virtutea dorinţei de afirmare ca român şi cu sprijinul prietenilor săi George Bariţiu şi Andrei Şaguna, s-a implicat activ participând la Adunarea de pe Câmpul Libertăţii de la Blaj. Cât despre Franciscus, acesta devenea în anul 1861, Comite al Comitatului Hunedoara iar din 1867, membru al Ministerului Regal al Casei Regale, Şef peste fisc şi tezaurier. Intre anii 1868-1895, Franciscus deţinea funcţia de Maestru suprem al Curţii şi Cancelar al Reginei Elisabeta, împărăteasa Austriei. A fost membru al mai multor societăţi şi ordine, consilii şi camere secrete, printre care şi Marele Ordin Creştin Leopold.

Secolul al XIX-lea, în special în partea a doua, a fost caracterizat de mari frământări sociale, naţionale şi politice pentru întreaga Europă şi implicit şi pentru Transilvania, parte a Imperiului austro-ungar la vremea respectivă. De aceea în această sală se regăsește şi portretul dr. Ioan Mihu (1854-1927), un intelectual implicat în acţiunile întreprinse pentru emanciparea politică, socială şi culturală a românilor din Transilvania.

 

Citeşte mai departe ...

Expoziţia de Ştiinţele Naturii „Trecut și prezent în natura hunedoreană”

Detalii Eveniment :

  • Data: -
  • Locatia :1 Decembrie, Nr. 39
  • M.C.D.R.

O parte din bogatul patrimoniu al colecţiei de Ştiinţele Naturii din cadrul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva a fost inclus în expoziţia „Trecut şi prezent în natura hunedoreană”.

Pădurea Slivuţ este o arie naturală protejată de interes naţional, inclusă Geoparcului Dinozaurilor Ţara Haţegului. Are o suprafaţă de 40 ha şi este situată în apropierea oraşului Haţeg.


Din anul 1958, în zona s-a creat o rezervaţie de zimbri. Cele trei exemplare din colecţia muzeului devean sunt Podarek şi Polonka (primii zimbri care au fost aduşi din Polonia pentru a coloniza rezervaţia) şi urmaşul acestora, Roman.

Flora şi fauna teritoriului hunedorean a suferit de-a lungul erelor geologice numeroase schimbări în funcţie de caracteristicile climatului, fenomenelor tectonice şi distribuţiei mărilor şi uscatului.

De acum 248-65 milioane de ani (din Era Mezozoică) provin multe dintre fosilele descoperite pe teritoriul judeţului Hunedoara. În apele marine trăiau diferite specii de amoniţi (strămoşii cefalopodelor de astăzi). Urmaşul amoniţilor este nautilul (Nautilus pompilius) care rămâne, aproape neschimbat, 600 de milioane de ani. Tot din apele marine provin şi lamelibranhiatele (scoici) şi gasteropode (melci) iar pe uscatul cu un climat tropical, distribuit sub forma insulelor, dominau dinozaurii. Alături de aceştia, spre sfârşitul acestei ere, în Cretacic, apar mamiferele şi strămoşii păsărilor actuale. Primul descoperitor şi cercetător care a contribuit esenţial la cunoaşterea faunei de vertebrate fosile din Bazinul Haţeg a fost Ferenc (Franz) Nopcsa (1877-1933). Acesta, de origine haţegană, şi-a dedicat o bună parte a carierei ştiinţifice vertebratelor fosile, semnalate de el încă din 1897. El a descris numeroase specii de reptile, în principal dinozauri, broaşte ţestoase şi crocodili.

Amoniţii din expoziţie provin de pe Valea Roatei (Chergheş), lamelibranhiatele şi gasteropodele de la Lăpugiu de Sus (rezervaţie paleontologică) iar fosilele de dinosauri, din rezervaţia paleontologică Sânpetru.

Urme ale plantelor s-au păstrat sub forma trunchiurilor silicifiate (erupţiile vulcanice au format substanţe silice care au „cimentat” copacii căzuţi în apă) şi a impresiunilor foliare pe gresiile şi argilele descoperite la Tâmpa (Simeria) sau în straturile de cărbune din Valea Jiului. În această zonă au fost descoperite urme impresiuni ale frunzelor de ferigi, chiparoşi, magnolii şi palmieri, mărturii ale climei tropicale.

Pădurile ce acopereau depresiunea Petroşani, în perioada oligocenă, se asemănau mult cu cele din regiunile calde actuale, fiind alcătuite, pe lângă arbori de tipul celor ce cresc şi astăzi în ţara noastră (arţari, ulmi, paltini, mesteceni) şi din esenţe exotice: laurul arborescent, chiparosul de baltă şi diferite specii de palmieri.

În aceste păduri vieţuiau diferite mamifere iar în râuri şi în apele marine trăiau peşti ale căror urme s-au păstrat sub formă de impresiuni în depozitele actuale de cărbune, dovadă impresiunea foliară de palmier fosil (Sabal sp.) şi broasca ţestoasă fosilizată din expoziţie.

În Pliocen (5,2 - 2,6 milioane ani) are loc o răcire a climei care avea să ducă în Cuaternar, la fenomenul glaciaţiunilor. Este perioada de maximă dezvoltare a mamiferelor adaptate la climatul rece.

O bună parte din teritoriul României era acoperit de gheaţă permanentă, având climă şi aspect asemănătoare cu ale Groenlandei sau tundrei Siberiei de astăzi, cu întinderi vaste de câmpie îngheţată şi pâlcuri rare de copaci.

Fauna din această perioadă era una asemănătoare cu cea din prezent, având însă specii de animale a căror mărime depăşea cu mult mărimea speciile de astăzi. Din turmele uriaşelor mamifere ce colindau stepele reci, depozitele de terasă ale râurilor Cerna şi Mureş precum şi carierele de travertin de la Banpotoc şi Cărpiniş păstrează resturile fosile de mamuţi, rinoceri, bizoni, cai sălbatici, elani etc. Mamutul (Mammuthus primigenius) este elefantul fosil cel mai cunoscut, fiind unul dintre animalele contemporane omului primitiv.

Redutabilul strămoş al zimbrilor şi bizonilor moderni, denumit bizonul de stepă sau bizonul diluvial (Bison priscus), era un bovid de proporţii uriaşe care trăia într-un număr foarte mare de exemplare, în cirezi enorme, răspândite pe aproape tot teritoriul Eurasiei (Europa, Asia). Din acest uriaş cu capul masiv, fruntea foarte lată şi boltită, cu coarne imense crescute orizontal-lateral faţă de craniu, au evoluat bizonii de astăzi: bizonul american (Bison bison) şi zimbrul (Bison bonasus).

Fluturii sunt insecte răspândite de toate continentele mai puţin în regiunile polare, ale căror aripi sunt acoperite cu solzi coloraţi, ca ţiglele pe acoperiş. Se hrănesc în principal cu nectarul florilor, care este aspirat cu ajutorul trompei.

Exemplarele prezentate provin din America de Sud, America Centrală, Regiunea Indo-Malaysiană şi Africa.

Sunt prezentate şi diferite ecosisteme naturale aflate pe teritoriul judeţului Hunedoara, începând cu ecosistemul acvatic, ecosistemul pădurilor de foioase, de amestec, de conifere, golul alpin, precum şi ecosistemul de peşteră.

În aceste ecosisteme trăiesc o serie de specii de mamifere şi păsări (vidra, berzele albe şi negre, codalbul, ciuta, lupul, iepurele, bufniţa, huhurezul de pădure, căprioara, porcii mistreţi, caprele negre, rasul, lupul, pisica sălbatică, cocoşul de munte).

Vulturii, pasări ce odinioară erau fala Retezatului, sunt astăzi din ce în cei mai rari în aceste locuri. Zăganul sau vulturul bărbos (Gypaetus barbatus), care acum câteva decenii cuibărea în Retezat, este astăzi doar în amintirea localnicilor.

Ca oaspeţi de vază, pe crestele Retezatului apar, din când în când, vulturul pleşuv brun (Aegypius monachus) şi vulturul pleşuv sur (Gyps fulvus). Fiind pe cale de dispariţie, au fost declaraţi monumente ale naturii. Alături de exemplarele de vulturi sunt prezentate hermelina (cu blană de iarnă) şi corbul.

Citeşte mai departe ...

Lapidariu

Detalii Eveniment :

  • Data: -
  • Locatia: 1 Decembrie, Nr. 39
  • M.C.D.R.

 

După mai bine de un secol de existență Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva își prezintă una dintre cele mai interesante expoziții ale sale: LAPIDARIUL.

Expoziția a fost amenajată într-o construcție nouă, inaugurată în anul 2012, situată în imediata vecinătate a Palatului Magna Curia. Ea cuprinde cele mai reprezentative piese de lapidariu aflate în patrimoniul muzeului devean, provenind din preistorie, din epoca dacică şi din perioada romană.

În curtea muzeului este reconstituit un ansamblu de menhiri a căror funcționalitate, la scară mai mică, trebuie sa fi fost asemănătoare cu cea a megaliților de la Stonehenge (Marea Britanie) sau Carnac (Franța). Printre acestea se regăsesc patru piese megalitice, provenind din zona localităților Baia de Criş şi Ţebea (jud. Hunedoara), trei dintre statui fiind descoperite în anul 1881. Acest tip de reprezentare, cel mai probabil funerară, specific epocii bronzului, este mai rar întâlnit în țara noastră. Statuile au fost realizate dintr-o gresie de provenienţă locală, friabilă, foarte uşor de prelucrat. Descoperirea pieselor într-o cunoscută zonă minieră şi atributele figurate pe ele (sac-coş, topor-ciocan) au condus spre interpretarea lor în legătură cu mineritul aurifer și, implicit, la identificarea personajelor reprezentate ca făcând parte din pătura superioară a societății preistorice de aici.


Pe linie cronologică, circa 3000 de ani mai târziu, o altă categorie de piese expuse în „Lapidariu” ne atrag atenția. Este vorba de cele rezultate în urma cercetărilor arheologice din zona capitalei Regatului Dac, şi anume blocuri cu cartuşe şi litere sau cu grupuri de litere greceşti. Aceste piese provin din siturile de la Costeşti-Blidaru, Costeşti-Cetăţuie, Sarmizegetusa Regia sau din turnul de la Poiana lui Mihu, de lângă Blidaru, unde în zidărie s-au descoperit blocuri incizate cu litere greceşti. Existența acestor litere și însemne este explicată de arheologi prin prezența unor specialiști din lumea elenistică și romană care au coordonat construcția cetăților. Putem observa, de asemenea, două plinte rotunde ce erau amplasate la baza coloanelor marilor temple dacice, aidoma celor aflate in situ la Sarmizegetusa Regia.

Trecând mai departe, în Dacia Romană, descoperim o serie de piese ce reflectă nivelul de civilizație pe care îl dobândește noua provincie romană. Reprezentative sunt inscripțiile și reliefurile în marmură, printre acestea regăsindu-se o tablă mithriacă, cu reprezentarea zeului iranian Mithras omorând ritual un taur. Piesa a fost lucrată în marmură de foarte bună calitate și provine, cel mai probabil, dintr-un mithraeum (templu subteran dedicat zeului Mithras) care trebuie să fi funcționat la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Alte piese semnificative sunt o coloană votivă dedicată lui Nabarzes, nume de origine iraniano – persană, sau o inscripţie inedită redactată în limbile latină şi greacă, în versuri, descoperită la Germisara (Geoagiu-Băi, judeţul Hunedoara); precum şi diverse inscripţii ale oficialilor de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Micia sau Germisara.

Provincie eminamente de graniță, din Dacia nu aveau cum să lipsească reprezentări în piatră ale vieții militare. Astfel, în următoarea sală, vizitatorii pot admira statui de militari şi monumente funerare ale acestora. De un interes deosebit se bucură o inscripţie a unei întregi unităţi, depusă de Cohors II Flavia Commagenorum (unitate venită în Dacia de la Commagene, Siria), cu ocazia reparării băilor de la Micia.

Şi arta funerară este bine reprezentată în Lapidariul devean, prin diferite tipuri de monumente funerare, cum ar fi stele, un leu funerar, un sarcofag cu reconstituirea unui mormânt feminin sau singura aedicula descoperită întreagă pe teritoriul Daciei, tot la Micia.

În sfârşit, colecţia „Lapidariu” este întregită de o suită de statui (cea mai mare colecție din țară), statuaria romană feminină şi masculină din patrimoniul muzeului devean fiind un foarte bun obiect de studiu în vederea stabilirii tipologiei vestimentaţiei romane. La acestea se mai adaugă şi reprezentări de zeităţi precum Iupiter tronans (Iupiter pe tron), Hekate triformis (Hekate cu trei corpuri) Pan, Charon (luntrașul de pe Styx, râul care desparte lumea celor vii de cea a morților) sau Venus genetrix (zeița Venus reprezentată ca mama poporului roman), o piesă pe care meşterul sculptor, Claudius Saturninus, şi-a inscripţionat numele.

Pe lângă corpul principal, expoziția fost extinsă cu încă două module. Primul modul, dedicat vieții religioase și administrative a Daciei, întâmpină vizitatorul cu un banner cu reconstituirea inscripției de fondare a forului (piața centrală) a Ulpiei Traiana, oraș întemeiat de însuși împăratul Traian și unul dintre cele 7 din Imperiu care îi poartă numele. Cel de-al doilea modul propune vizitatorului o călătorie în orașul celor morți prin expunerea unor tipuri de monumente funerare prezente în Dacia. Vom găsi aici simboluri funerare care ne sunt atât de familiare, deși au trecut aproape 2000 de ani, cum ar fi conul de pin sau vița de vie, ambele simboluri antice ale vieții veșnice, dar și gardianul etern al lumii de dincolo, leul.

Citeşte mai departe ...

Matriţa din bronz de la Sarmizegetusa Regia

Detalii Eveniment :

  • Data: -
  • Locatia :1 Decembrie, Nr. 39
  • M.C.D.R.

În patrimoniul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva se află o parte dintre artefactele descoperite în zona Cetăţilor Dacice din Munţii Şureanu, iar între aceste obiecte un loc deosebit îl ocupă matriţa descoperită în 2013 la Sarmizegetusa Regia (Grădiştea de Munte – Dealul Grădiştii, comuna Orăştioara de Sus), capitala politică, religioasă şi economică a Regatului Dac.

Matriţa a fost realizată din bronz, foarte probabil prin metoda cerii pierdute. Este o piesă masivă, cu opt feţe, dintre care două au formă hexagonală, iar celelalte sunt rectangulare. Lungimile laturilor feţelor hexagonale diferă puţin, încadrându-se între 8,8 şi 9,35 cm, iar grosimea obiectului variază între 4,8 şi 5,05 cm. Elementele de decor sunt redate în negativ (tehnica intaglio). Piesa a fost descoperită într-o stare bună de conservare, iar pe suprafaţa ei s-au observat urme de utilizare. Cu ajutorul matriţelor de acest tip se ornamentau foi subţiri din metale preţioase (aur şi argint) sau din aliaj pe bază de cupru. Imprimarea motivelor se făcea prin presarea acestor foiţe în interiorul modelului redat în negativ, cu ajutorul unor unelte realizate din materiale relativ moi (în special lemn, dar şi corn sau cupru). Cu o astfel de matriţă se puteau realiza medalioane, falere, aplici ornamentale pentru vase, casete şi mobilier, elemente ale unor bijuterii etc. În antichitate, o asemenea piesă era destul de costisitoare, astfel că întregul ei spaţiu a fost utilizat. Reprezentările de pe matriţă şi dimensiunile lor corespundeau probabil gusturilor şi preferinţelor clienţilor, pentru că un orfevrar avea în vedere siguranţa unei „pieţe de desfacere” pentru obiectele rezultate.


Bestiarul, real şi fabulos, reprezentat pe piesă este bogat şi divers. O enumerare a animalelor redate pe matriţă poate fi relevantă - animale reale: feline mari (leu, tigru, leopard), urs, mistreţ, lup, taur, bour/zimbru, câine, cerb, cal, ţap, antilopă, iepure, elefant, rinocer, hipopotam şi animale fantastice: grifoni (pe matriţă se află trei tipuri de grifoni: grifonul-vultur, grifonul-leu şi grifonul-lup). Unele dintre aceste animale se regăsesc frecvent în reprezentările antichităţii, pe spaţii largi, altele sunt mai rare şi pot da indicii privind datarea piesei. Tema scenelor prezente pe matriță (lupta dintre animale) este foarte veche şi răspândită pe spaţii culturale vaste.Pe matriţa de la Sarmizegetusa Regia sunt ilustrate două stiluri decorative distincte: cel mediteraneean, elenistico-roman şi unul inspirat din tradiţiile din lumea nord-pontică. Informaţiile oferite de cercetările arheologice și unele detalii iconografice de pe piesă indică faptul că aceasta a fost realizată şi utilizată în sec. I d. Hr. (poate a doua jumătate a acestuia) și la începutul secolului II d. Hr. Prezenţa matriţei în capitala Regatului Dac reprezintă o dovadă în plus a conectării acestui spaţiu cultural la fluxul artistic şi tehnologic de foarte bună calitate din antichitate.

Citeşte mai departe ...

Noaptea Cercetătorilor 2016

Detalii Eveniment :

  • Data: -
  • Locatia :1 Decembrie, Nr. 39
  • M.C.D.R.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara și în colaborare cu Target Active Training din Bucureşti, organizează vineri, 30 septembrie 2016, între orele 17:00 – 23:00, la sediul din Palatul Magna Curia, o serie de activități reunite sub titulatura de „NOAPTEA CERCETĂTORILOR 2016”.

Acesta este un proiect dedicat popularizării ştiinţei şi învăţării distractive care se organizează simultan în aproximativ 300 de oraşe din 24 de ţări europene, inclusiv România, unde este coordonat de Target Active Training din București, prin intermediul conceptului de „cercetători pentru umanitate” (Researchers 4 Humanity sau, pe scurt, R4H). Începând cu anul 2006, „Noaptea Cercetătorilor” există ca şi proiect independent în seria Acţiunilor Marie Curie, fiind una dintre cele mai populare iniţiative ale Uniunii Europene care vizează publicul larg şi urmăreşte să faciliteze interacţiunea cu ştiinţa într-un mod amuzant. Evenimentele sunt finanțate de Comisia Europeană și au drept scop stimularea carierelor europene în cercetare. La Deva, acest eveniment este organizat pentru a doua oară, prima participare fiind o reușită la nivel național prin calitatea și diversitatea activităților interactive cu publicul desfășurate de participanți. Expozanții din acest an sunt inventatorul Corneliu Birtok-Băneasă, colectivele de elevi și profesori cu preocupări în domeniul cercetării de la Colegiul Naţional „Decebal” Deva, Colegiul Naţional de Informatică „Traian Lalescu” Hunedoara, Şcoala Populară de Artă Deva, Palatul Copiilor Deva și specialiști din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Hunedoara.


Publicul vizitator va avea plăcerea să vadă la standurile tematice amenajate peste 140 de dispozitive, mecanisme şi jucării realizate de profesori şi elevi pe baza legilor ştiinţelor. Experimentele prezentate sunt deosebit de spectaculoase, dintre putând aminti robotul sumo, multicopterul, fântâna magică, sfoara care cântă, ghirlanda wireless, oglinda magică, ochelarii minune, lumina nedumerită, levitaţia magnetică, diverse fenomene de inducţie electromagnetică, fenomene electrice, optice, mecanice, termice şi multe altele. Se vor face demonstraţii practice, vizitatorii fiind invitaţi să interacţioneze cu expozanţii pentru a afla mai multe informaţii despre obiectele expuse sau să experimenteze ei înşişi.

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS