Arhivă

COSTUM POPULAR DE SĂRBĂTOARE DIN ZONA ZARANDULUI DE MUNTE aflat în Colecția Expoziției de Istorie Locală și Etnografie Brad

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

 

COMUNICAT

 

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prin Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad aduce astăzi în atenția publicului, în mediul online, o piesă deosebită clasată în categoria Tezaur. Este vorba despre un costum popular de sărbătoare. Descrierea costumului este realizată de către Monica Dușan, muzeograf, Secția de Istorie și Artă, Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad.

 

Costum popular de sărbătoare din zona Zarandului de Munte

 

<<Unul dintre cele mai frumoase costume populare aflate în Colecția Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva, la Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad, a fost achiziționat de Ștefan Safian, un împătimit colecționar din Brad. El este reprezentativ pentru evoluția stilistică a costumului popular de sărbătoare specific Țării Zarandului de Munte, fiind o valoroasă piesă clasată în categoria Tezaur. Costumul este compus din două piese: poale și cămașă, ambele realizate din pânză de bumbac țesută în 2 ițe, în război.

Poalele sunt confecționate din 7 foi de pânză cusute între ele prin cusătură manuală și încrețite decorativ tip „fagure de miere” sub „pumnățea” (betelie), prin tragerea firelor. Pumnățeaua se închide în față cu două șnururi. Decorul poalelor este realizat din colți mari, triunghiulari, în partea de jos a poalelor, tăiați din material și cusuți prin tehnici diverse: broderie ajur pe fire tăiate, feston, broderie spartă, broderie plină. Motivele decorative sunt geometrice: V-uri de diferite mărimi, zig-zaguri, romburi, triunghiuri și cercuri ajurate. În general decorul este realizat cu fir alb. Din loc în loc apar triunghiuri cusute cu fir de muliné cafeniu deschis.

Cămașa este confecționată și ea din pânză de bumbac țesută în 2 ițe, de tipul celei cu „platcă” pe piept și „fodră” în jurul gâtului, specifică pentru Țara Zarandului de Munte în primul sfert al secolului XX, încă purtată până spre jumătatea lui, în unele sate. Croiul cămășii este drept, fiind confecționată din mai multe bucăți de pânză, cu deschizătura în spate și „tăblițe” pe umeri. Platca (plastronul) de pe piept este obținută prin mai multe încrețituri („pături”) realizate de o parte și de cealaltă a liniei mediane a pieptului. Mai jos, aceste pliuri sunt prinse cu o bentiță de material, numită regional „cingă”(chingă). Mânecile sunt prinse din umăr, prin încrețirea decorativă de tip „fagure de miere” a materialului, cu pavă pătrată sub braț, terminate cu manșete late („pumnari”), răsfrânte, închise cu două șnururi cu ciucuri.

Gulerul este amplu, de tip „fodor” sau „fodră”, cu colțuri rotunjite, decorate cu cerculețe de broderie spartă pe margine, iar spre centru cu broderie plină în culori alb și cafeniu deschis.

Decorul este amplu pe gulerul cămășii, pe umeri (în tăblii), pe piept (platcă), de-a lungul mânecii și pe manșetă („pumnari”). El este realizat cu bumbac mercerizat, muliné, în culorile alb și cafeniu deschis, în tehnici de coasere diferite: broderie ajurată peste fire tăiate, broderie spartă, feston, contur realizat cu punct „crenguță”.

Motivele decorative sunt geometrice: romburi, X-uri, cercuri, spirale, zig-zaguri, triunghiuri, stele cu raze.

Costumul prezentat mai sus este, așa cum spuneam, una dintre piesele valoroase ale colecției noastre. Frumusețea sa încântă privirile: poalele sunt foarte ample, iar decorul din partea de jos este realizat cu multă măiestrie și bun-gust. Broderia de pe cămașă este așezată pe spații ample, care totuși nu o încarcă, ci vin să-i scoată în evidență și să-i pună în valoare părțile componente, dar și corpul pe care îl îmbracă. Decorul realizat cu fir alb și accente fine de cafeniu-auriu, aduc un plus de eleganță, sobrietate și rafinament costumului, venind să aducă un argument în plus pentru bunul gust, îndemânarea și măiestria mâinilor care l-au cusut>>relatează Monica Dușan.

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați propunerea de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro.

 

Secția de Marketing și Relații cu Publicul

 

 

http://www.brad.mcdr.ro/

 

  

Citeşte mai departe ...

STUDII ȘI ARTICOLE DE ARHEOLOGIE. IN MEMORIAM IOAN ANDRIȚOIU (proiectul de prezentare a Publicațiilor Cercetătorilor din cadrul instituției muzeale)

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

 

COMUNICAT

 

 

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva aduce astăzi în atenția publicului, în mediul online, o altă prezentare a Publicațiilor Cercetătorilor Științifici din cadrul instituției muzeale. Prezentarea volumului este realizată de către dr. Daniel I. Iancu, cercetător științific III, Secția de Istorie și Artă a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

 

 

Profesorul și discipolii

Nicolae Cătălin Rișcuța, Iosif Vasile Ferencz (ed.), Studii și articole de arheologie. In memoriam Ioan Andrițoiu, Cluj-Napoca, 2018

 

<<Ioan Andrițoiu (1940 - 2008) a fost, la început, profesor în sistemul învățământului preuniversitar, apoi muzeograf specializat în arheologie la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva. A obținut doctoratul în 1984 și a publicat teza cu titlul Civilizația tracilor din sud-vestul Transilvaniei în epoca bronzului opt ani mai târziu. Volumul a fost distins de către Academia Română în 1993 cu Premiul Nicolae Bălcescu. A ajuns cercetător în cadrul Institutului Român de Tracologie - Filiala Sibiu, și cadru didactic la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, unde a reușit să formeze generații de studenți și să-și apropie o suită de discipoli.

 

Printre aceștia se numără și Nicolae Cătălin Rișcuța și Iosif Vasile Ferencz, cei care, la zece ani de la trecerea în neființă a profesorului Ioan Andrițoiu au editat un volum de studii in memoriam. Pe lângă Argumentul în care se precizează că volumul „cinstește memoria unuia dintre cei care au contribuit la bunul renume al instituției” (p. 7), există o prezentare a cercetătorului și bibliografia lucrărilor publicate de-a lungul timpului de către acesta.

Prima parte a cărții, intitulată Studii, articole și note arheologice, cuprinde 15 articole. Acestea sunt semnate de către Cristian Schuster (Despre cataramele / inelele de os din necropola de la Brăilița), Cristian Ioan Popa (Vase pentru toast? „Sosierele” culturilor Coțofeni și Baden și legăturile lor Balcano - Egeene), Nicolae Cătălin Rișcuța (Some Observations Regarding the Stratigraphy and Relative Chronology of the Livezile Group), Szekely Zsolt (Un complex de cult din epoca bronzului, cultura Wietenberg de la Racoș, Piatra Detunată, Durdulya, jud. Brașov), Gruia Fazecaș, Florin Gogâltan (Evaluarea așezărilor multistratificate ale epocii bronzului din Bazinul Crișurilor. Stadiul actual al cercetărilor), Gabriel Crăciunescu (Contribuții la metalurgia Epocii Bronzului. Unelte de metal din Epoca Bronzului în sud-vestul Olteniei), Carol Kacso (Statueta antropomorfă din Epoca Bronzului de la Lăpușel), Ioan Bejenariu (Bronze pendants discovered at Șimleu Silvaniei, Sălaj county, Romania), Alexandra Comșa (Anthropological data regarding two Dacian Funerary depositions from Sighișoara - Valea Dracului, Mureș County), Iosif Vasile Ferencz (Un pond din plumb descoperit la Ardeu, jud. Hunedoara), Aurel Rustoiu, Mariana Egri (Distant cutural conections with a Mediterranean scent. A Hellenistic amphoriskos from the Dacian settlement at Sighișoara - Wietenberg), Marius Gheorghe Barbu, Mihaela Maria Barbu (Două morminte romane descoperite recent la Micia), Mircea Mare, Doina Benea (Despre o posibilă colonizare barbară la granița Daciei Romane. Așezarea de la Freidorf - Timișoara), Radu Ota (O locuință medievală timpurie descoperită la Alba Iulia - Recea) și Zeno Karl Pinter, Sabin Adrian Luca (Tărtăria - Gura Luncii. Fortificația medievală timpurie care taie Tellul preistoric).

Partea a doua a volumului, Restituiri și evocări, cuprinde cinci articole, primul fiind al profesorului Ioan Andrițoiu: Descoperiri arheologice în zona Săcărâmbului. Urmează textele semnate de Tiberiu Bader (Topographischer Katalog der vor - und frühgeschichtlichen Fundstellen in Hemmingen), Szekely Zsolt (Legături tradiționale), Aurel Rustoiu (Călătorii în memorie cu Ioan Andrițoiu) și Iosif Vasile Ferencz (Despre oameni care au fost… și care trăiesc în amintirea noastră)>> relatează dr. Daniel I. Iancu.

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați volumul prezentat astăzi, virtual, pe pagina de facebook a muzeului: https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției: www.mcdr.ro.

 

Secţia de Marketing şi Relaţii cu Publicul

 

 

 

http://mcdr.ro/publicatii

 

  

Citeşte mai departe ...

RESTAURAREA UNUI MOLITVENIC (Sibiu, 1833) în Laboratorul de Restaurare, Investigaţii, Conservare al MCDR

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

 

COMUNICAT

 

 

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva continuă expunerea în mediul online a obiectelor restaurate în laboratorul de Restaurare, Conservare, Investigaţii a instituției.

Astăzi este prezentată o altă carte restaurată. Descrierea cărții este realizată de către Luminița Bogdan, expert restaurator carte veche documente, Secția Restaurare, Conservare, Investigaţii a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

 

Molitvenic, Sibiu, 1833

<<Cartea a fost tipărită la Sibiu, o importantă fortăreață a Transilvaniei, într-un centru devenit la mijlocul secolului al XVII-lea capitală, ceea ce a contribuit la un avânt economic al orașului, inclusiv al pieței cărții.

Este cea mai complexă carte de rugăciuni a Bisericii Ortodoxe, ce cuprinde texte folosite cu toate ocaziile vieții în comunitatea creștină.

Tipărită cu cerneală neagră și roșie pe hârtie manuală cu filigrane. Textul pe o coloană cuprinde 25 de rânduri la pagină. Ornamentația prezintă gravuri și inițiale încadrate în motive vegetale.

Restaurarea a constat în tratamente uscate și umede, completări și consolidări cu hârtii japoneze adecvate, finisări prin îndepărtarea surplusului de hârtie japoneză și presări>> relatează Luminița Bogdan.

 

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva vă invită să vizionați cartea restaurată prezentată astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro.

 

 

Secţia de Marketing şi Relaţii cu Publicul

 

 

 

http://mcdr.ro/sectii-si-compartimente/sectia-de-restaurare-investigatii-conservare

 

Citeşte mai departe ...

ALBUMUL „PENTRU NEAM ȘI ȚARĂ: SOCIETATEA OCROTIREA ORFANILOR DIN RĂZBOI, 1916-1924”, ORADEA, TIPOGRAFIA ADOLF SONNENFELD S.A., [1925] în cadrul rubricii PIESE REPREZENTATIVE DIN COLECȚIILE MUZEULUI CIVILIZAȚIEI DACICE ȘI ROMANE din DEVA

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

 

COMUNICAT

 

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prezintă un alt exponat virtual, în cadrul rubricii: PIESE REPREZENTATIVE DIN COLECȚIILE MUZEULUI CIVILIZAȚIEI DACICE ȘI ROMANE din DEVA.

Exponatul de astăzi este un album care face parte din colecția bibliotecii documentare a Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva și este prezentat de către Georgeta Deju, șef serviciu Secția de Istorie și Artă.

 

Albumul „Pentru neam și țară: Societatea Ocrotirea Orfanilor din Război, 1916-1924”, Oradea, Tipografia Adolf Sonnenfeld S.A., [1925].

<<Albumul intitulat „Pentru neam și țară: Societatea Ocrotirea Orfanilor din Război, 1916-1924” a fost tipărit la Oradea, în tipografia lui Adolf Sonnenfeld, în anul 1925 și face parte din colecția de carte veche, rară și bibliofilă a bibliotecii documentare a instituției. Volumul are dimensiunile de 31 x 23 cm, legătură din piele neagră, iar pe coperta 1 se află imprimat titlul cărții cu majuscule aurii dispuse într-un semicerc. Tipărit în condiții grafice excepționale, albumul are un aspect elegant, fiecare pagină fiind decorată cu un chenar lat cu motive florale, iar ca frontispiciu fiind utilizate ilustrații și fotografii. Albumul a fost editat în scop filantropic, pentru strângerea de fonduri în folosul orfanilor de război pe care societatea îi ocrotea și îi susținea, dar și pentru popularizarea activității societății, fiind aduse la cunoștința publicului eforturile extraordinare depuse în perioada 1916-1924.

Conținutul volumului este structurat pe două capitole, prima parte tratând participarea românilor la Primul Război Mondial precum și înfăptuirea României Mari, iar a doua parte constituindu-se într-un istoric al Societății „Ocrotirea Orfanilor din Război”, cu prezentarea înființării, a scopului și îndatoririlor Societății, a organizării și a activității desfășurate, îndeosebi cea de instruire, educație și îngrijire a sănătății orfanilor.

Chiar din primele zile ale participării României la Primul Război Mondial, cu viziunea clară a nevoilor și durerilor care aveau să urmeze, Principesa Olga Sturdza a înființat la Iași, sub înaltul patronaj al Reginei Maria, primul cămin destinat adăpostirii orfanilor de război, la data de 16 septembrie 1916, acesta fiind începutul unei opere de protecție și educare a acestei categorii de copii. Din statistica sumară făcută chiar din primele săptămâni, reieșea faptul că numărul orfanilor de război se ridica la 40.000 în Moldova.

Scopul Societății era de a ocroti orfanii de război fără deosebire de naționalitate, pentru aceasta fiind nevoie de cât mai multe orfelinate și de un personal, pe de o parte bine înzestrat sufletește pentru a crește și educa acești copii într-o atmosferă familiară, cu grijă părintească, și, pe de altă parte bine pregătit pentru a-i instrui potrivit cu înclinările firești ale fiecărui copil, până când vor putea intra în societate pe puterile proprii. A fost creată o rețea de așezăminte care să ocrotească, să educe, să ofere posibilitatea de a stăpâni o îndeletnicire care să le asigure existența după ce vor ajunge la vârsta majoratului, așezăminte constând în orfelinate, cămine, grădinițe, școli, ateliere de meserii, școli de industrie casnică, școli de reeducare, infirmerii, sanatorii, care în anul 1924 au ajuns la cifra de 102.

În orfelinate, Societatea primea în special orfanii de ambii părinți, fără avere, lipsiți de sprijinul rudelor, dar principiul general de ocrotire era acela de a fi îngrijit copilul în familia sa, cu rudele sale, în localitatea unde au locuit părinții lui. Potrivit legilor, statutelor şi regulamentelor de organizare, Societatea avea și sarcina de a se interesa de plasarea orfanilor care aveau vârsta necesară pentru a putea munci, de a le asigura asistența juridică pentru apărarea drepturilor și intereselor lor, de a le oferi ajutoare celor care se căsătoreau, cu alte cuvinte, de a lua orice măsura în interesul orfanilor de război.

Pe parcursul anilor 1917-1920, Societatea a fost organizată în 9 Regiuni, sediile acestora fiind, în ordinea înființării, Iași, București, Craiova, Chișinău, Cernăuți, Sibiu, Constanța, Timișoara, Cluj. Societatea avea un organ superior, Consiliul Central, compus din două categorii de membri cu drepturi egale, reprezentanții statului și reprezentanții regiunilor Societății, și era condus de președinta generală Olga Sturdza.

La momentul tipăririi albumului, numărul total al orfanilor de război din întreaga Românie era de 360.728. Pe regiuni, situația era următoarea: Regiunea 1 Iași – 60.759; Regiunea 2 București – 121.775; regiunea 3 Craiova – 40.039; regiunea 4 Chișinău – 24.142; regiunea 5 Cernăuți – 12.925; regiunea 6 Sibiu – 24.142; regiunea 7 Constanța – 12.542; regiunea 8 Timișoara – 23.518; regiunea 9 Cluj – 40.625. Dintre aceștia, în orfelinate erau întreținuți 10.316 orfani, restul beneficiind de asistență în familie.

Învățământul primar era obligatoriu în toate orfelinatele, tendința fiind de a li se forma copiilor deprinderi practice de agricultură, gospodărie, meserii etc., însă erau susținuți și orfanii care aveau aptitudini deosebite către învățătură, arte, în școli secundare, militare, normale, seminarii, conservator sau universități, dându-li-se posibilitatea de a se instrui mai departe.

Accentul fiind pus pe deprinderile practice, băieții erau instruiți pentru cultura pământului și pentru meserii, iar fetele în principal pentru menaj și îndeletniciri casnice, utile pentru viața de familie. Aproape toate orfelinatele aveau grădini și astfel copiii învățau cultura zarzavaturilor, a pomilor și viței de vie, creșterea albinelor, a păsărilor și animalelor de casă. Învățământul industrial și profesional se făcea în școli de meserii și ateliere speciale de cizmărie, tâmplărie, croitorie, fierărie, în cazul băieților, iar pentru fete în școli de industrie casnică și ateliere speciale de țesătorie, croitorie, broderie.

Efortul educativ se sprijinea pe cinci pârghii: activitatea, ordinea, exemplul, religia și iubirea de țară. Munca nu era considerata o povară sau tortură, ci o datorie către sine și aproapele, elevii căpătând astfel încrederea că munca este izvor de belșug și mulțumire. Exemplul pleca de la cei mari, iar efectele la cei mici se obțineau prin încurajări și stimulări. Educarea iubirii de țară se sprijinea pe tradiție și cultul eroilor, orfanii fiind învățați că sunt urmașii vitejilor care s-au jertfit pentru țară și neam, memoria părinților fiind pomenită zi de zi. O atenție deosebită era acordată igienei personale și igienei casei, orfanii fiind desprinși de mici să trăiască în spații curate, luminoase, îngrijite.

S-a depus o muncă uriașă, pentru a pune în practică toate aceste activități, iar pentru ca Societatea să fie cât mai eficientă se organizau periodic întruniri și congrese, la care participau personalități implicate în acest proiect de anvergură: înalte fețe bisericești, militari, directori de bănci, directori și inspectori generali ai ministerelor sănătății, muncii, ocrotirilor sociale, instrucțiunii publice, împreună căutând cele mai bune soluții pentru ocrotirea orfanilor de război>> relatează Georgeta Deju.

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva vă invită să vizionați propunerea de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro.

 

Secția de Marketing și Relații cu Publicul

 

 

 

http://mcdr.ro/biblioteca-mcdr-deva

 

 

  

Citeşte mai departe ...

ACTIVITATEA DESFĂȘURATĂ DE SZINTE GÁBOR ÎN CADRUL SOCIETĂȚII DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE A COMITATULUI HUNEDOARA

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

 

COMUNICAT

 

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva continuă expunerea online a activității Societății de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara și a rolului pe care membrii acesteia l-au avut în cultura hunedoreană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

În rândurile de mai jos, dr. Bodό Cristina, cercetător științific, și dr. Codrea Ionuț-Cosmin, arheolog, Secția de Arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva, vă prezintă activitatea desfășurată de către Szinte Gábor în cadrul Societății de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara.

 

Szinte Gábor

<<Szinte Gábor a fost unul dintre membrii de seamă ai Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara, a cărui muncă îndeplinită cu pasiune și acribie a dus la înregistrarea unor elemente artistice acum dispărute, conservându-le astfel în patrimoniul cultural.

Szinte s-a născut în 1855 la Valea Crișului (jud. Covasna), studiile medii și le-a făcut la Cristuru Secuiesc (jud. Harghita) și Cluj (jud. Cluj). În anul 1875 și-a început studiile la Școala Superioară de Arte Frumoase din Budapesta, unde a obținut, în 1879, diploma de profesor de desen pentru învățământul mediu. Și-a început activitatea la Institutul Regal pentru surdo-muți din Vácz (Ungaria), iar din anul școlar 1883-1884 a predat la Școala Reală din Deva, comitatul Hunedoara, până în 1897, când a obținut transferul la Budapesta, unde a activat până la moartea sa din 1914.

Szinte Gábor a întreținut relații profesionale cu intelectualitatea orașelor unde a activat ca profesor, cu colegii implicați în diverse domenii culturale, respectiv cu instituțiile naționale care colaborau cu profesorii din teritoriu, cum ar fi Comisia Națională a Monumentelor de la Budapesta.

La Deva, Szinte a devenit imediat membru al Societății, iar mai apoi membru în Comitetul director. Încă de la sosirea la Deva, Téglás Gábor i-a recunoscut abilitățile și l-a sprijinit în proiectele sale. Prietenia lor s-a menținut de-a lungul întregii perioade pe care Szinte a petrecut-o la Deva și a dus la o strânsă colaborare în cercetarea monumentelor și siturilor arheologice, medievale sau romane, din comitatul Hunedoara. Prin intermediul prietenului său, Szinte a început colaborarea cu Comisia Națională a Monumentelor.

Din procesele verbale ale Societății rezultă că și-a însoțit colegii (Téglás Gábor, Király Pál sau Mailand Oszkár) la cercetări arheologice și excursii de studii, unde s-a ocupat în primul rând de realizarea desenelor, poate și a fotografiilor. Printre altele, a participat la dezvelirea amfiteatrului de la Sarmizegetusa, fiind cel care publică primele informații în numărul VIII al anuarului Hunyadmegyei Történelmi és Régészeti Társulat Évkönyve, din 1897.

Unele dintre cele mai importante proiecte la care a lucrat au fost cele care vizau cercetarea monumentelor medievale din comitatul Hunedoara. Dintre acestea multe se aflau într-o stare avansată de degradare. Desenele sale, realizate la scară 1:1, pe hârtie de calc sau în culori, au înregistrat frescele unor biserici medievale care acum sunt dispărute sau au pierdut mult din detalii, de-a lungul ultimului secol.

O atenție deosebită a acordat fortificațiilor medievale. Cercetează turnul de la Crivadia, iar rezultatele au fost publicate în 1894 în Archaeologiai Értesítő. În ciuda încadrării cronologice greșite - romane, descrierea lui Szinte a rămas, până în zilele noastre, unică și, având în vedere faptul că starea de conservare a monumentul nu s-a schimbat în ultimul secol, cât se poate de actuală. Cu câțiva ani înainte, în 1886, i-a atras atenția grupul de monumente de la Suseni-Colț, monumente medievale rămase în ruină. Situată pe un mic platou, capela, cum o numea el, era de mult într-o stare avansată de degradare, dar păstra în altar și navă mari suprafețe dintr-o frescă. La ora actuală cea mai mare parte a picturii este pierdută. Deși nu a lăsat desene ale interiorului, Szinte Gábor a realizat o foarte exactă descriere a programului iconografic al frescelor. Peste vale de biserică, pe un colț de stâncă, se ridica fortificația familiei Kendeffy. Szinte a făcut o descriere foarte exactă a planului cetății, a stării de conservare a zidurilor și anumite considerații privind cronologia monumentului, pe care le-a publicat în anuarul Societății din 1893.

Ultimul mare proiect de care s-a ocupat Szinte Gábor, în perioada cât a fost profesor de desen la Școala Reală din Deva, a fost cetatea Devei. De numele lui se leagă primul plan al fortificației realizat în scop științific (publicat în UnitáriusKözlöny, 1910) în urma lucrărilor de degajare a molozului din prima incintă a fortificației, în 1897. În același timp, Szinte a conceput un plan de restaurare a porții principale din incinta castelului Magna Curia. Planul nu s-a materializat, poarta fiind demolată în 1899, cu ocazia construirii Tribunalului.

După plecarea din Deva, cercetările sale se vor îndrepta spre studiile de etnografie (modele având încă din cadrul ședințelor Societății, unde a putut urmări activitatea lui Kolombán Samu, Mailand Oszkár sau Szabó Imre), începând o colaborare cu Secția de Etnografie a Muzeului Național de la Budapesta>> relatează dr. Bodό Cristina și dr. Codrea Ionuț-Cosmin.

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați prezentarea de astăzi pe pagina de facebook a muzeului: https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției: www.mcdr.ro/.

 

 

 

Secţia de Marketing şi Relaţii cu Publicul

 

 

Citeşte mai departe ...

AEDICULA DE LA MICIA (proiectul online „UN OBIECT PE SĂPTĂMÂNĂ”)

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

 

COMUNICAT

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane expune virtual un nou artefact din patrimoniul său, în cadrul proiectului on-line UN OBIECT PE SĂPTĂMÂNĂ, proiect ce se derulează în fiecare zi de vineri:

 

AEDICULA DE LA MICIA:

 

În cadrul Civilizației Romane, lumea morților era bine delimitată de cea a viilor. Astfel cimitirele se distingeau foarte bine de așezări, fiind plasate întotdeauna în afara acestora, de-a lungul căilor de comunicație. Grație poziției geo-strategice și comerciale, dar și datorită resurselor minerale și petrografice aflate în apropiere, Micia a prosperat, comunitatea de aici devenind din ce în ce mai numeroasă. Ca urmare a acestor factori, spațiile pentru înmormântări au necesitat o continuă extindere, până în momentul actual fiind identificate două necropole, în extremitatea estică și vestică a sitului. În urma săpăturilor realizate de-a lungul timpului, au putut fi extrase o serie de concluzii privind înmormântările din cimitirele Miciei. Astfel au putut fi cercetate numeroase morminte romane, informațiile obținute din aceste contexte făcând obiectul mai multor studii, dedicate necropolelor și monumentelor funerare descoperite la Micia. Elementele de tip aedicula constituie o categorie interesantă a acestor monumente, portretele defuncțiilor fiind redate în cadrul unor construcții ce proiectează ideea unor locuințe prevăzute cu pereți, coloane sau acoperișuri. Dintre aceste reprezentări, care reflectă o societate complexă și variată, se remarcă aedicula prezentată cu această ocazie, singura completă, descoperită, până în prezent, în întreaga provincie Dacia.

Monumentul reprezintă o AEDICULA IN ANTIS, compusă din mai multe elemente sculpturale, din andezit de Măgura Uroiului. Piesa provine din colecţiile vechi ale muzeului, de la începutul secolului al XX-lea, elementele sale fiind păstrate într-o stare de conservare foarte bună. În prezent, o parte dintre acestea sunt sparte sau deteriorate. Monumentul se compune dintr-o talpă masivă de formă dreptungiulară şi cu profil trapezoidal (105x83x26 cm), perete lateral dreapta (117x65x17 cm), perete lateral stânga (90x65x17 cm), peretele din spate (117x60x17 cm), un acoperiș sub formă de boltă semicilindrică (119x77 cm) şi două conuri de pin înalte de 32 cm. Pe feţele interioare ale celor trei pereţi sunt reprezentate portretele defuncţilor, în stilul caracteristic şcolii miciene (păr ondulat, ochi proeminenţi, gură mică, mâini schematizate). Peretele din spate redă patru personaje dispuse în două planuri. Planul secundar redă doi adulţi înalţi de 90 cm, în faţa acestora, în planul principal fiind reliefaţi doi copii. În dreapta spate este sculptat un bărbat matur cu păr ondulat şi barbă. Lângă el, apare o femeie adultă, ale cărei trăsături nu mai pot fi distinse, din cauza distrugerii acestei zone. Băiatul din faţa ei îi ajunge până la piept şi este redat într-o tunică scurtă şi o pelerină prinsă pe umărul drept. El ţine un volumen (sul de hârtie) în mâna stângă. Fetiţa din faţa bărbatului, îmbrăcată cu o stola lungă şi o pala susţinută pe mâna stângă, are aceeaşi înălţime ca şi băiatul şi este redată cu părul prins în coc şi cercei proeminenţi în urechi. Ambii copii ţin membrele superioare aduse la piept, în mâna stângă a fetiţei distingându-se un obiect rotund (fruct sau floare), în timp ce pe încheietura mâinii drepte poartă o brăţară sub formă de şarpe. Peretele lateral drept redă trei personaje, cel mai înalt dintre ele (bărbatul) având 74 cm. În partea dreaptă, apare un bărbat cu barbă şi păr ondulat, îmbrăcat într-o tunică, care îi ajunge până la genunchi. El ţine un volumen în mâna stângă, în timp ce cu mâna dreaptă cuprinde umărul drept al femeii de lângă el. Aceasta, îmbrăcată cu o stola lungă până la pământ, are părul prins într-un coc. Mâna stângă o ţine pe umărul stâng al bărbatului, în timp ce mâna dreaptă, la a cărei încheietură se distinge o brăţară sub formă de şarpe, este situată pe umărul drept al copilului din planul principal. Acesta, amplasat între cei doi părinţi, poartă o tunică asemănătoare cu cea a tatălui său. În mâna stângă ţine o crumena (săculeț), în timp ce în mâna dreaptă, adusă la piept, pare să ţină un stilus (condei). Deasupra personajelor, pe o ghirlandă, este redată o pasăre văzută din lateral. Peretele stâng, a cărui jumătate superioară lipseşte, redă, de asemenea trei personaje. În planul din faţă, a fost sculptată o fetiţă îmbrăcată cu o stola lungă. Ea ţine în mâna dreaptă un obiect rotund (fruct sau floare), la aceeaşi încheietură fiind redată şi o brăţară. În spatele ei, sunt reprezentaţi un bărbat şi o femeie, ale căror capete lipsesc. Bărbatul, îmbrăcat într-o tunică până la genunchi, ţine în mâna stângă adusă la piept un volumen. Ambii pereţi laterali sunt decoraţi cu şerpi pe canturile din faţă, în timp ce pe partea frontală a arcadei acoperişului este redată o ghirlandă cu motive vegetale. Acoperişul, cu plan patrulater, este decorat în partea superioară, cu mai multe elemente. Pe colţurile din faţă sunt redaţi doi lei în poziţie culcată, ce ţin, sub labele din faţă, capetele unor bovidee. Colţurile din spate sunt sculptate sub forma unor acrotere. În partea superioară a acoperişului, au fost realizate două postamente patrulatere, dispuse în faţă şi în spate, de-a lungul axului central. Acestea constituie baza a două conuri de pin, ce se fixează cu ajutorul unor tije din fier, introduse în orificii special realizate.

 

Bibliografie selectivă:

Andrițoiu, Necropolele Miciei, Timișoara, 2006;

Ciongradi, Grabmonument und sozialer Status in Oberdakien, Cluj-Napoca, 2007;

Țeposu-Marinescu, Probleme de artă provincială romană (I). Edicule funerare din Dacia, în Muzeul Național, 1, 1974, p. 13-22;

Țeposu-Marinescu, Funerary Monuments in Dacia Superior and Dacia Porolissensis, BAR S 128, Oxford, 1982.

 

Informațiile sunt oferite de arheolog dr. Marius Barbu, Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva.

 

Artefactul face parte din obiectele expuse în spațiul expozițional Lapidarium din cadrul muzeului nostru.

 

 

Vă invităm să vizitați pagina de facebook a muzeului:

https://www.facebook.com/MCDRDeva/ 

și site-ul instituției: www.mcdr.ro/.

 

 

Secţia de Marketing şi Relaţii cu Publicul

 

 

http://mcdr.ro/sectii-si-compartimente/sectia-de-arheologie-deva

 

Citeşte mai departe ...

FAȚĂ DE MASĂ DE SĂRBĂTOARE (clasată în categoria TEZAUR) aflată în colecția Muzeului de Etnografie și Artă Populară Orăștie

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

 

COMUNICAT

 

 

Pentru această săptămână, Muzeul de Etnografie și Artă Populară Orăștie, secție a Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, prezintă publicului o piesă din patrimoniul său, cu caracter decorativ, cu un puternic impact vizual.

Este o față de masă de sărbătoare, plină de culoare, cu motive ornamentale arhaice, lucrată cu măiestrie, la începutul secolului XX, punându-se un accent deosebit pe tricolorul românesc.

  

Informații și descrieri: Muzeograf Daniela Șendroiu, Conservator Maria Iustina Bogdan, Muzeul de Etnografie și Artă Populară Orăștie

 

Toate aceste detalii împreună cu imagini ale monumentului pot fi găsite pe pagina de facebook a muzeului:

https://www.facebook.com/MCDRDeva/

și pe site-ul instituției: www.mcdr.ro.

 

Secţia de Marketing şi Relaţii cu Publicul

 

Citeşte mai departe ...

CARIERA ROMANĂ de la MĂGURA UROIULUI (proiectul online „Un monument pe săptămână”)

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : MCDR are sediul în Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

 

 COMUNICAT

 

 

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, în cadrul proiectului său on-line, UN MONUMENT PE SĂPTĂMÂNĂ, propune un alt monument hunedorean deosebit:

 

MĂGURA UROIULUI: Cariera Romană, prezentat de specialiștii muzeului, arheolog dr. Marius Barbu și arheolog dr. Alexandru Bărbat.

 

Toate aceste detalii împreună cu imagini ale monumentului pot fi găsite pe pagina de facebook a muzeului:https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției: www.mcdr.ro.

 

Secţia de Marketing şi Relaţii cu Publicul

 

 

http://mcdr.ro/sectii-si-compartimente/sectia-de-arheologie-deva

 

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS