Arhivă

„Despre CARTE, de ziua ei” - 23 Aprilie este Ziua Internațională a Cărții și a drepturilor de autor Recomandat

Detalii Eveniment :

  • Data :
  • Locatia : Biblioteca documentară a MCDR - Deva, b-dul 1 Decembrie, nr. 39
  • M.C.D.R.

 

Despre CARTE, de ziua ei

 

23 Aprilie este Ziua Internațională a Cărții și a drepturilor de autor, dată stabilită de UNESCO începând cu anul 1995, cu scopul promovării lecturii, publicării și drepturilor de autor. Totodată, din anul 2005, în România se sărbătorește și Ziua Bibliotecarului.

Omagiem CARTEA, printr-un citat preluat dintr-un manual de lectură, Carte de lectură românească pentru clasele gimnaziale”, tipărit în anul 1861, la Brașov, în tipografia Römer & Kamner. Lecția intitulată „Cartea”, cu care se deschide manualul, constituie o pledoarie adusă cărții și lecturii, făcută acum aproape 160 de ani, dar care are aceeași valoare și astăzi:

„[Cel] care ia o carte în mână, acela să priceapă și ce lucru e cartea. Cartea să se anumere minunilor lumii […], a opta. [Cel] care știe să citească află într-însa cugetele bărbaților care au trăit înainte cu sute de ani, încât ea se poate numi o punte făcută peste râul timpului […]. Prin carte, bătrânețile pățite sfătuiesc pe junimea necercată [tineretul fără experiență – n.n.], ba și pe copii, dacă aceștia știu să citească. Cartea ne învață să vorbim, cartea crește pe copil [și-l face] om, ridică de jos pe cel căzut, lărgește fiecăruia orizontul vederii, ca să vadă că lumea nu e mărginită numai între hotarele satului, ale cetății, ale țării sale, ci că peste munți, peste ape, încă sunt și locuiesc oameni. Ea [cartea] mângâie pe întristat, ține singurului societate și, unde s-află mai multe de acestea adunate, acolo e o societate aleasă și luminată, pe care nici domnul nu are la masa sa.

Înainte de Guttenberg, lumea avea numai scriitură […]. Însă un singur tipograf poate tipări atât cât pot scrie o mie de scriitori. Tiparul dă scriiturei aripi, care sunt mai iuți decât aripile vulturului, îi dă picioare cu care umblă prin toate țările, intră prin toate casele săracilor ca prin palatele bogaților”.

La finalul lecției remarcăm un aspect legat de drepturile de autor: profesorul Gavril Munteanu a menționat și sursa textului utilizat în elaborarea materialului său: „Cartea de lectură a lui Heinrich Friedrich Flügge”, deși, în cazul cărții de școală, precizarea sursei nu începuse să fie un obicei în epocă.

În secolul al XIX-lea, cărțile de citire aveau un pronunțat caracter enciclopedic, devenind baza culturii generale a școlarului transilvănean. Accentul era pus pe genuri literare cât mai diverse, din cultura românească dar și străină, care să stimuleze curiozitatea și dorința de a citi a elevilor. Materialul de citit era compus din povestiri moral-creștine, din parabole, proverbe, ghicitori, legende și balade românești, din fabule și povestiri umoristice, din texte de mitologie, istorie, științele naturii, poezii. Dintre cele 138 de titluri de lecții câte cuprindea manualul de lectură, remarcăm: „Corbul și Vulpea”, „Lupul și mielul”, „Cei trei amici”, „Zeloșii cititori de biblie”, „Cununa bătrâneților”, „Călătoria Domnului cu Sf. Petru”, „Un exemplu din avuția limbii noastre”, „Câinele soldatului”, „Originea zeităților păgâne”, „Mulțimea animalelor și plantelor”, „Jocurile olimpice”, „Educațiunea sau creșterea în Sparta”, „Îmbrăcămintea romanilor”, „Trimisul lui Allah”, „Proverbe” etc.

Gavril I. Munteanu (1812-1869) a fost un reputat pedagog, traducător și publicist transilvănean și membru al Academiei Române. A urmat gimnaziul în Alba Iulia, filosofia și dreptul la Cluj (1831-1834). A fost corepetitor la Colegiul Sf. Sava București, profesor la seminariile din Buzău și Râmnic (1835-1848), profesor și director al primului gimnaziu românesc din Brașov (1849-1869). A scris numeroase lucrări de pedagogie și manuale: Încercarea de a stabili un principiu pentru ortografia română, Brașov, 1860; Purismul în limba română, Brașov, 1862; Manual de geografie, Brașov, 1854; Gramatica latină pentru clasele I și II gimnaziale, Brașov, 1863; Dicționar german-român, 2 vol., Brașov, 1853-1854 (împreună cu George Barițiu) etc., precum și o serie de articole în publicațiile brașovene Gazeta de Transilvania, Telegraful român, Vestitorul bisericesc.

Manualul din care am extras fragmentul citat este unul dintre bunurile culturale adăpostite în biblioteca documentară a instituției, una dintre cărțile cu caracter didactic tipărite în secolul al XIX-lea având remarcabila misiune de „luminare” a minții celor care le citeau.

Volumul este tipărit cu alfabetul de tranziție, care urmărea trecerea de la scrierea cu slove chirilice la cea cu litere latine, alfabetul latin fiind utilizat în acest caz numai pentru informațiile de pe pagina de titlu, din cuprins și în titlul lecțiilor. Dimensiunile cărții sunt de 20x13 cm, iar numărul de pagini este 186. Manualul a intrat în fondul patrimonial al muzeului în anul 1978, prin donația directorului Mircea Valea (director al muzeului din Deva între 1963-1978).

 

Georgeta Deju,

Secția de Istorie și Artă

 

http://www.mcdr.ro/biblioteca-mcdr-deva

 

https://www.youtube.com/watch?v=TrI1zHm2ucc

 

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.